COSMIN GIURGIU, PGL Acasă, Văleni, jud. Cluj: „Punctul gastronomic local nu e un restaurant. E o experiență”

Sîntem la Văleni, la un punct gastronomic local, și povestim cu gazda. Te rog să te prezinți și să ne spui mai multe despre acest loc.

Bine ați venit la noi, Cosmin Giurgiu sînt – una dintre gazdele Punctului Gastronomic Local Acasă, pentru că gazda cealaltă, principala gazdă și bucătarul actual, lucrează, e în bucătărie, dar o s-o vedem și pe ea. Sînteți în curtea noastră, care este autorizată ca și punct gastronomic local (în septembrie am împlinit doi ani de funcționare), și, după cum se și aude, ne bucurăm de oaspeți.

Cum a început această poveste? De unde v-a venit ideea de a înființa un punct gastronomic local aici, la Văleni?

Ideea se duce undeva prin 2020: în timpul pandemiei, cînd stăteam în Cluj, după care, să nu stăm în bloc – toată lumea stătea închisă în bloc… Avînd căsuța asta, am zis: „Hai să ne întoarcem aici, să începem să renovăm”.

Sînteți de aici, din zonă?

Da, eu sînt, după mamă, la două sate de distanță de aici și, după tată, la 30 de kilometri, Valea Almașului, deci îs de loc din Țara Călatei. Lavinia e din Luduș, deci ea e adoptată aici. Și am venit aici, am stat doi ani în pandemie, nici n-am știut cum o trecut. Am făcut tot ce se vede aici, zidurile ăstea de piatră, am cărat cu remorca, numai eu cu Lavinia. Am renovat 80% din casă, mai avem încă de muncă – au trecut șase ani de atunci și începe să arate tot mai bine. Cînd s-o terminat pandemia, n-aveam joburi, am zis: „Hai să facem ceva!”, zic, „Ori vindem, ori gîndim ceva”. Și am avut ideea de a face o cafenea foarte drăguță, mai vintage, cu mobilierul vechi. Avem niște prieteni la Saschiz, am văzut la ei și am zis: „Hai să o facem și noi!”. Dar pînă la urmă ne-o venit ideea cu punctul gastronomic: „Hai să facem de mîncare, hai să facem o sală de mese”. N-o fost complicat deloc: autorizat sanitar-veterinar, DSV, tot și uite, funcționează.

De profesie ce ești?

De profesie sînt fotograf, videograf, producător video, promotor turistic. Cam asta fac eu. Și Lavinia e bucătar de meserie și contabil. Dar face partea ei de bucătărie, asta o practică.

Da, o parte de meserie cumva complementară cu turismul. Ai aici un album pe care aș vrea să ni-l arăți, să ne povestești despre proiectul ăsta.

Deci proiectul… Hai să mă laud acum! În 2016, am demarat un proiect, scotocind mult arhivele la Cluj, la Lechințan, fie iertat, care se ocupa de arhive. Nu știam ce să fac și am zis: „Hai să încep un proiect mai inedit!”. Și am descoperit varianta maghiară Kalotaszeg – în română, Țara Călatei. Și am căutat pe net: mai nimic, deci informații aproape zero. Asta fiind la sfîrșitul lui 2015. Și am început să sap… Sîntem după zece ani, multă lume știe de Țara Călatei. Inclusiv s-au făcut proiecte pe PNRR, la nivel național, cu „Degustă Țara Călatei”, „Descoperă Țara Călatei”.

Eu am făcut pe puterile mele, pe banii mei: în 2016, am demarat proiectul „Descoperă Țara Călatei”. Vreo doi ani m-am ales cu înjurături, cu chestii de ălea, știi, cu românii, cu ungurii, cu așa, că vinzi Ardealul, că tralalala, că bla bla. Bun, s-o terminat și cu ăstea și acum e un proiect frumos care, după mine, și-o atins target-ul. Eu l-am lăsat să curgă singur acum și curge singur, deci scopul e îndeplinit. Și în 2018 am făcut albumul ăsta din coperți de lemn de nuc, cu o micuță parte a fotografiilor pe care le-am făcut în cele 80 de localități pe care le-am luat la pas, în cîțiva ani. În albumul ăsta, am încercat să cuprind așa, puțin, din portul românesc și maghiar din Țara Călatei: portul autentic, tradițional. Româncuțe frumoase, pe dealuri, la apus. Port popular din zona Văii Nadășului, care e o zonă a Țării Călatei, maghiar, bineînțeles. Zona de Lita, Liteni și așa mai departe, altă subzonă. Româncă aici, în sat, în Văleni, la o casă tradițională. Bineînțeles, albumul e răsfoit de absolut fiecare oaspete care ajunge la noi, aici, în curte.

În ce tiraj l-ai tras și cum l-ai distribuit?

Este unic.

A, e unicat…

Da, e o piesă unică, deci nu mai există absolut nicăieri albumul ăsta.

Ești deschis la propuneri, dacă cineva vrea să-l tipărească?

Ăsta e un album fotografic – după cum bine vezi, e hîrtie fotografică.

Da, e făcut în condiții grafice deosebite…

Dar se poate face și o variantă update, să zic, ca să existe în librării. Aici îs zece ani de muncă, o mică părticică, pentru că, așa cum am spus, în zece ani am adunat o arhivă fotografică impresionantă.

Există vreo asociație de promovare a turismului, aici, în zonă?

Există asociații, dar nu la nivel de de Țara Călatei, ca și ținut. În sat există o asociație, de exemplu. În Sîncraiu există o asociație. Așa, fiecare cu cîte o bucățică, o feliuță, dar nu există un organism de tip ONG care să zici: „Da, domnule, noi facem numai Țara Călatei”. Eu am avut o asociație la care am renunțat pe parcurs, pentru că n-am obținut nici o finanțare și am lăsat-o din brațe. Așa că eu îs deschis la a redescoperi Țara Călatei.

Da, întreb chestia asta pentru că o asociație ar putea ajuta genul acesta de proiecte să devină mai semnificative la nivel național, măcar, dacă nu internațional.

Da, la nivel național. Așa cum am spus, am văzut „România Atractivă” sau ceva de genul… Am văzut ceva proiect la nivel național și deja am văzut panouri pe drum, în diferite locații, cu „Gustă Țara Călatei” sau ceva de genul, pe linie gastronomică. Am văzut niște indicatoare, și în momentul în care am intrat pe site, am descoperit că, de fapt, erau exact cuvintele mele, dar nu mai țin minte cum, unde și de către cine. Dar sînt exact preparatele culinare pe care le-am spus cîndva, cuiva, dar nu mai țin minte cui. De exemplu, ciorba de agrișe, pe care noi o facem la punctul gastronomic foarte des și este extrem de apreciată. E o ciorbă a locului, autentică. E unul dintre produsele chiar autentice de aici.

Asta era următoarea întrebare, ai anticipat un pic. Cu ce îi aștepți pe oaspeți la punctul gastronomic local? Desigur, trebuie să existe niște rețete tradiționale care să reprezinte această zonă.

E foarte greu să zicem că, știi, ciorba asta e românească sau, știi, ciorba asta e ungurească sau ciorba asta e săsească. În Transilvania e foarte greu să spui treaba asta. E complicat. Și atunci prefer să-i spun ciorbă tradițională de aici. Chit că nu contează cine o făcut rețeta asta acum 100-200-300 de ani. E de aici! Eu așa m-am născut, așa o cunosc – o făcea mama, o făcea bunica. Apoi că o face și tanti Rozi, nu contează. Este de aici, e ciorba locului. Așa cum v-am spus, ciorba de agrișe e un preparat. Avem o listă cu zece ciorbe, avem una cu zece feluri principale, avem deserturi, siropurile locului și ălea le folosim prin rotație.

În turism e vorba despre poveste. La un punct gastronomic local, cu atît mai mult, e vorba de o poveste care să explice un pic ceea ce pui pe masă oaspetelui. Care ar fi povestea aia?

Acum, ne referim la povestea preparatului sau ne referim la povestea locului?

La amîndouă, să le luăm pe rînd.

În general, le cam spunem cît știm și noi despre preparat. Lumea întreabă la aperitiv, la platou: „Băi, brînzeturile, ce-i cu ele? Păi de unde ați adus brînzeturile?” „Păi uite, brînza aia, telemeaua, e din satul vecin, de la Călata, că-i producător, uite, e bio, e așa. Noi numai de acolo luăm. Slănină, numai de acolo ne aprovizionăm”. Pălinca, care e high class, la noi: nu există pălincă de pus pe masă și pălincă pentru oaspeți. Știi că se practică asta? Nu, la noi există un singur fel de pălincă. E high class ce ai pe masă, de dus și acasă. Evident că le spunem oamenilor despre preparate, dacă întreabă. Sînt care nu întreabă, sînt care laudă și cam atît.

Pe lîngă asta, și poveștile locului. Foarte multă lume e interesată de monumentul pe care îl avem aici în sat, o biserică dublu fortificată medievală de secol XIII: 95% se duc s-o vadă. Există leagănele de sub pădure cu panoramă spre biserică, există punctele cu panorame superbe peste Țara Călatei, 360 de grade, Malatăul Mare, Șoiomul și așa mai departe, există trasee. Deci chiar au ce să facă oamenii aici, nu se plictisesc. Și eu, fiind și un pic promotor turistic, bineînțeles că pe fiecare îi ajut cu informații. Cîteodată mă duc cu ei – dacă e grup și vor să facem o drumeție și după aia să mănînce felul 2, vin pregătiți să stea aici o zi întreagă. Vin de dimineață, de la 10, și stau pînă seara, cînd e deja noapte și abia după aia pleacă la Cluj. Ei, facem o drumeție, vizităm, dar exclusiv satul. Dacă ne extindem pe Țara Călatei, ne trebuie mult. Legende, povești sînt.

Pentru cineva care ajunge în zonă și își dorește să stea mai mult, există vreo structură de cazare?

Satul are o pensiune și mai există și cîteva gazde private. Dar gazdă, nu pensiune.

Foarte bine, pentru că în felul ăsta ești mai aproape de localnic.

Da, chiar lîngă noi avem un vecin, deci se poate dormi, numai, vorba aceea, treci peste gard și ești la noi în curte, la masă. Aici noi ne avem foarte bine oamenii în sat unii cu alții.

Păi, despre asta este vorba, despre autentic.

…da, totul autentic.

Asta înseamnă să trăiești viața localnicului măcar pentru o zi, să înțelegi exact despre ce este vorba și cum altfel ai putea să faci asta dacă nu stai în gazdă, nu mănînci la un punct gastronomic preparate tradiționale.

Practic, punctul gastronomic ce e? Nu e un restaurant. Mulți cred că e un restaurant. Nu e un restaurant. Punctul gastronomic local e o experiență. Pentru că aici ai povești, aici ai mîncare ca acasă. Acum aș minți dacă spun că ingredientele sînt din curte 100%. Nu. Nu există punct gastronomic cu ingrediente din curte 100%.

Dar sînt din zonă și asta înseamnă că această comunitate e sprijinită.

Pe cît posibil de mult, 70%, 80%, încercăm să fie din gospodărie, din sat. Deci să fie cît mai bio, cît mai curat. Evident, respectînd și normele sanitar-veterinare, pentru că nu poți să te joci nici cu cărnurile, nici cu ouăle, e foarte riscant. Și atunci mai ai nevoie să apelezi și la comerț, dar și acolo ne uităm să fie bio. Oul ăla, dacă îs nevoit să-l cumpăr, mă uit să fie de cea mai bună calitate. Nu-l iau pe ăla cel mai ieftin, cu 20 lei un cofrag.

Un mesaj pentru viitorul oaspete care vă va călca pragul?

Dragilor, dacă vreți să ajungeți în Țara Călatei, la „Punctul Gastronomic Acasă”, vă recomand din suflet să sunați cel puțin cu o zi înainte, pentru o experiență plăcută. Puteți să veniți și direct la poartă și atunci o să vă dau ce am, nu ce vă doriți. Vă dau numai ce am în ziua aia, dacă am.

(articol publicat de catavencii.ro)