În week-end-ul trecut, la Rîșnov, s-a desfășurat a șasea ediție a Rockstadt Extreme Fest, cel mai important festival de metal extrem din partea asta de Europa. Am povestit ca de la rocker la rocker cu Dan Zaharia, omul de la care a plecat totul.
Să începem cu o scurtă istorie a metal barului brașovean Rockstadt, devenit un adevărat fenomen social, cel care a inspirat festivalul.
Acum mai bine de nouă ani, înainte de Rockstadt, am avut un alt bar, Crossroads, care a fost un insucces – o afacere în care am pierdut 50.000 de euro, casa, mașinile, absolut tot. Analizînd eșecul, mi-am dat seama că nu ideea era greșită, ci locația. Degeaba încerci să faci ceva, dacă nu ai vad. Am pierdut tot, dar n-am renunțat la ideea de a face un bar rock: cu susținerea soției, fără alt sprijin financiar, cu mari greutăți, am deschis Rockstadt. Era să dăm faliment după prima vară, pentru că nu aveam terasă; cu sprijinul mișcării rock locale și înțelegerea furnizorilor (care ne-au susținut, nu ne-au tăiat aprovizionarea, deși aveam datorii) am continuat, în ciuda tuturor greutăților. Încet-încet, am crescut în ceea ce sîntem azi.
Ideea asta cu festivalul o aveai în cap de mai înainte sau ți-a venit ulterior?
După ce am deschis barul și am văzut că lucrurile se întîmplă. Nu am deschis barul ca o afacere: era o necesitate, nu existau locuri în care să se asculte rock în Brașov. În primul rînd, ca să satisfac o plăcere, mie și prietenilor mei: eu sînt primul client al barului. Totul s-a făcut ca să-mi placă mie, nu ca patron al barului, ca și client – tot timpul am analizat lucrurile din punctul de vedere al clientului care intră și trebuie să fie mulțumit de tot. Cel mai important lucru este toaleta, curățenia. Apoi băuturile: dacă cineva mi-a cerut ceva, am încercat să aduc ce-a cerut acel client.
Zi-mi despre Rockstadt Extreme Fest. În discuțiile din anii trecuți, îmi spuneai că nu ești susținut, că nu ești ajutat de nimeni din oraș, că ieși pe minus. S-a mai schimbat situația?
Pe minus ieșim și anul ăsta… La festival am avut susținerea cîtorva oameni din comunitate (și aici mă refer la pompierii voluntari, la Ciprian, cel care ne-a ajutat în fiecare an cu construcția, la Adi, care face minuni pe partea de electrică, cu resurse limitate – nu a picat curentul aproape niciodată). Acum, în ultimul timp, a început să existe o susținere importantă din partea Primăriei Rîșnov, în sensul că au înțeles că un festival de o asemenea anvergură are nevoie de o infrastructură: s-a semnat contractul pentru iluminare, am asfaltat niște porțiuni, s-au făcut instalațiile pentru niște toalete moderne… În colaborare cu Primăria, sînt sigur că la un moment dat infrastructura va fi ce trebuie pentru un festival cu adevărat mare; momentan, sîntem un festival european important, dar relativ mic ca public. Aproape 6.000 de spectatori.
Care dintre trupele de la aceste șase ediții de pînă acum a fost cel mai greu de adus?
În fiecare an e o bătălie cu fiecare trupă pe care vrem s-o aducem. Și aici trebuie să spun neapărat o chestie frustrantă: să faci șapte ore de la aeroportul Otopeni pînă la Rîșnov este un calvar. Ăsta e motivul pentru care am devansat perioada festivalului, să nu ne mai suprapunem cu zilele libere de Sfînta Maria, cînd tot ce înseamnă logistica pe partea asta de adus trupe este un coșmar: traficul e îngrozitor, companiile aeriene pierd bagajele artiștilor, oamenii se enervează…
E o problemă generală a turismului românesc, asta cu 160 de kilometri în jumătate de zi între București și Brașov…
În principiu, cînd facem prezentarea festivalului, în care spunem că e într-o zonă minunată, în mijlocul Transilvaniei, aproape de Castelul Dracula, orice trupă zice „Da, venim”. După care, cînd managementul lor analizează în detaliu problema și văd cît durează un drum pînă aici, ne anunță că, din păcate, nu pot face lucrul ăsta. Noi avem o credibilitate, am construit un brand solid, dar infrastructura este pentru noi o piedică. Sperăm la un moment dat să se deschidă aeroportul din Brașov; ne-ar ajuta foarte mult autostrada, care întîrzie să se construiască. Ce să fac? Să mut festivalul într-un loc care are infrastructură? Asta n-o să fac niciodată, din spirit de patriotism local. Barul există datorită sprijinului primit de la comunitatea locală.
Să-l muți din Rîșnov spre rădăcini, acolo unde e barul, în Brașov, pentru că pare că festivalul a depășit ca anvergură un oraș mic ca Rîșnovul. Vorbesc aici de capacitate de cazare, de locuri de parcare, de supermarket-uri – lumea se cazează în Cristian, Zărnești, chiar Brașov.
După aprecierile noastre, locul permite prezența unui număr de 15.000 de spectatori și, cum spui și tu, între Brașov și Bran există o mulțime de pensiuni și hoteluri. Spectatorul de Rockstadt Extreme Fest nu cred că e interesat de luxul unui hotel, cît de bucuria de a fi împreună.
Da, să fie cu ai lui, asta e mai important decît orice concert pentru majoritatea oamenilor de la Rockstadt Extreme Fest. Multă lume (inclusiv eu, care merg frecvent pe munte) nu are o problemă ca să stea la cort cîteva zile.
Exact, ăsta e publicul nostru țintă, dar încercăm să-i oferim condiții decente. An de an, identificăm problemele și încercăm să le rezolvăm. Uite, anul ăsta ne-a ajutat Primăria cu toaletele, am rezolvat cu bucătăria, care în anii trecuți a fost o problemă. Acum ne-am asociat cu cîțiva bucătari profesioniști și cred că, deși sînt cozi, mîncarea este atît de bună încît să merite răbdarea de a aștepta pentru ea.
Revenind la dimensiunea turistică a festivalului, ai spus că ați ajuns la 6.000 de spectatori. Cîți sînt străini? Îl cunoști pe acest turist de festival?
Sîntem o comunitate mică, ne cam cunoaștem între noi; acest festival poate crește doar prin aportul turiștilor străini. Avem o mulțime de atracții în zonă (cetate, peșteră, rezervația de urși de la Zărnești, Castelul Bran, fete frumoase, oameni prietenoși, băutură ieftină). Nu vreau să fac un festival foarte mare, pentru că s-ar pierde din bucuria oamenilor de a se găsi, de a gusta atmosfera. Un festival de 10-15 mii de spectatori ar fi suficient. Am în plan să facem din Rockstadt Extreme Fest unul dintre festivalurile majore din Europa, dar nu foarte mare, la care să fie înghesuială: un festival cu prieteni, pentru cei care iubesc muzica rock.
Este deja important la nivel național și regional european, am văzut în fiecare an oameni veniți din Bulgaria, Ungaria, Ucraina.
Sînt ferm convins că în momentul în care infrastructura orașului o va permite și noi vom face reclamă așa cum trebuie în tot ce înseamnă media rock europeană, cu siguranță vom aduce minimum încă o mie de turiști străini pe lîngă cei aproximativ cinci sute din prezent. La 55 de trupe în festival, majoritatea din străinătate, cu fanii lor, cam ăsta estimez că e acum numărul lor.
Continuînd să privim din punct de vedere turistic festivalul, e momentul în care se dezvoltă în țară conceptul OMD, Organizația de Management al Destinației, parteneriatul public-privat dintre administrația locală și investitorul privat în turism. Cum stau lucrurile în privința asta în Brașov și în Rîșnov?
Dacă vorbim de festival, pot să-ți spun despre Rîșnov. Pe partea de turism, oamenii de aici au înțeles foarte bine cum stau lucrurile: cetatea intră într-un proces de restaurare pe fonduri europene, Dino Parc atrage un număr impresionant de turiști, există o serie numeroasă de evenimente (festivalul de film și reconstituire istorică, exemplu remarcabil); chiar și la Zilele Rîșnovului nu e o simplă petrecere cîmpenească – au o paradă ecvestră și alte manifestări culturale. După părerea mea, cultura este un vector important pentru turism. Dacă discutăm despre Brașov, activitatea culturală nu prea e cum ar trebui să fie. De exemplu, în ultimul timp, avem două festivaluri de jazz, în loc să fie unul mare și puternic. Deși Brașovul e un oraș turistic, sînt prea puțini investitori privați care să fie interesați să facă evenimente.
Păi, poate asta e capcana: sîntem oraș turistic, turiștii vin oricum.
Din punctul meu de vedere, Brașovul este doar un oraș de tranzit: turiștii nu prea rămîn peste noapte în oraș – vizitează ce au de vizitat și pleacă. Asta e o problemă: deși avem o pietonală cu baruri și restaurante, nu prea există viață de noapte. Autoritățile ar trebui să elibereze mai ușor autorizație de funcționare după orele 22.
Pentru dezvoltarea turismului într-un anumit loc, cuvîntul-cheie al momentului este asociere, asocierea comună de interese pentru promovare și dezvoltare turistică. Vezi deschidere pentru așa ceva în Brașov?
Sînt sigur că există oameni care pot să-și dea mîna ca să facă lucruri mari, fiecare pe domeniul lor de activitate. Asta încerc să fac eu acum pe partea muzicală, de cultură rock: să ne dăm mîna cîțiva organizatori, să putem face un eveniment major. E adevărat, o asociere de privați, fără implicarea administrației locale. Cel mai bun exemplu în acest sens este Untold, care de la prima ediție a avut suportul autorităților clujene și a ajuns în cîțiva ani numărul 1 în Europa pe genul lor – a primit o mulțime de premii europene pentru un festival organizat în România. Autoritățile locale asta ar trebui să înțeleagă: că investind în acte culturale, vor aduce turiști, din urma cărora se recuperează investițiile.
Ce ne mai spui despre Rockstadt Extreme Fest?
Atît mai vreau să spun: că există doar cu sprijinul fanilor, oamenilor care-și cumpără bilet și ne susțin. Fără ei, totul e în zadar. Dacă prima ediție a avut succes, a existat și o a doua ediție; faptul că am ajuns la a șasea ediție, se datorează celor care-și cumpără bilet. Nu pot decît să le mulțumesc și să le anunț în premieră prima trupă de la Rockstadt Extreme Fest 2019: Paradise Lost.
(articol publicat în Cațavencii nr. 31/366 din 8 august 2018 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment