Sună a SF turistic, inspirat din cei Doi ani de vacanță ai lui Jules Verne. Este turistic, dar nu e SF; este excursie, dar nu e vacanță. Cam așa poate fi caracterizat pe scurt proiectul ăsta de călătorie educațională de care am aflat pentru prima dată la Tîrgul de Turism, cînd am dat întîmplător de standul Zig Zag prin România.
Scopul declarat al proiectului este promovarea obiectivelor turistice din fiecare județ și a oamenilor care pot fi modele pentru generația tînără. Segmentul-țintă al materialelor informative rezultate este 25-45 ani, indivizi activi, open-minded, care își organizează singuri călătoria. Marian Oancia, unul dintre inițiatorii proiectului, spune că totul a plecat de la plăcerea nebună de a călători, de a cunoaște locuri și oameni noi. Ideea s-a născut la Iași, în 2012, într-un grup de tineri, studenți sau proaspăt absolvenți, pasionați de travel și hotărîți să aibă un răspuns documentat la obsedanta întrebare „Ce-ar fi de văzut în România?” a turiștilor străini care n-au auzit decît de Nadia, Hagi și Dracula. Aproape doi ani au discutat între ei, cu prieteni, colegi, vecini, strîngînd sugestii pentru un plan de călătorie. Nu orice fel de călătorie: o expediție de cinci ani de redescoperire a țării, la pas, metodic, cîte un județ pe lună, pentru completarea prin experiență personală a unei hărți turistice destinate în primul rînd românului care nu-și cunoaște țara și ar vrea s-o viziteze, dar nu știe de unde să înceapă și încotro să se ducă.
În 2014, pe 16 august, 14 oameni plecau la drum cu mult entuziasm spre primul județ al expediției, Botoșani. Și, după o lună, se opreau încurcați, scărpinîndu-se în cap. Ceva trebuia regîndit: cheltuiseră deja 3.000 de euro, banii lor de concediu, și, dacă nu găseau o soluție de finanțare a bugetului, călătoria urma să se termine înainte de a începe cu adevărat. Totul trebuia tratat ca o afacere, nu ca o vacanță, așa că s-au așezat din nou la masa proiectului, întrebîndu-se ce știe să facă fiecare ca să producă banii necesari. Concluzia logică a brainstorming-ului: vînzare de promovare turistică gazdelor lor, în schimbul serviciilor de cazare, masă, transport.
În acest moment, după doi ani și jumătate de călătorie, echipa Zig Zag prin România a ajuns departe. La propriu (e în județul cu numărul 18, Bistrița-Năsăud, zigzagul continuînd apoi în direcția Mureș-Sibiu-Brașov-Harghita-Covasna – anul ăsta vor termina de vizitat Transilvania), dar și la figurat: au învățat multe chestii pe parcurs, de la geografie turistică la psihologie de afaceri aplicată. S-au specializat în filmulețe de prezentare, ședințe foto profesionale, mapare în Google Maps (unul dintre ei e ghid local Google pentru România și poate adăuga destinații în sistem), track-uri de ajuns cu telefonul direct la obiectiv, descărcabile gratuit. Planul călătoriei s-a perfecționat din mers. Pregătirea vizitei unui județ începe cu două săptămîni înainte, prin documentare online și contacte cu instituțiile locale, operatorii în turism, centrele de informare. Stau cîte 30-40-50 de zile acolo, în funcție de mărimea județului și de numărul de obiective turistice. Adică nu stau, umblă: prin rotație, patru oameni merg pe teren, fac poze, filmează, intervievează localnici; restul se ocupă de marketing, de conținut, de comunicare online, pe blog, site, FB. La finalul turului de județ, fotografiile, filmulețele și poveștile locului, toată experiența lor turistică, se concretizează într-un clip de promovare postat pe YouTube, Vimeo, rețele de socializare și un ghid de călătorie, în format electronic și/sau în print, prezentate în cadrul unui eveniment la care sînt invitați parteneri locali, antreprenori, tineri din asociație, cunoștințe, prieteni.
Cum merge colaborarea cu autoritățile locale? Principala problemă, în opinia lui Marian, e că, în administrație, lipsesc oamenii cu viziune: în unele locuri, oamenii de decizie din instituțiile locale (primari, consilieri, city manageri) nu văd potențialul turistic al satului/orașului/zonei și nu alocă bugete domeniului. Turismul e undeva la coada interesului funcționarului public sau nu există, deși are potențial de a aduce bani în comunitate și ar trebui să fie pe agenda de priorități a administrației locale.
Excursia Zig Zag prin România se termină prin 2019-2020, dar ambițiosul proiect al echipei continuă. După cinci ani pe teren, vor urma alți douăzeci de actualizare permanentă a informațiilor din teritoriu (băieții țin legătura permanent cu locurile vizitate, primind feedback în timp real despre schimbările produse după trecerea lor pe-acolo – în Botoșani, de exemplu, cîteva localități au primit 18 milioane de euro finanțare europeană ca să devină sate turistice) și de valorificare a conținutului. Următorul pas ar fi traducerea materialelor în engleză pentru turiștii străini și schimburi de experiență interjudețene sau între județe și străinătate (s-au demarat deja programe de schimb de ambasadori turistici: pentru două săptămîni, cinci tineri români merg în străinătate, respectiv, invers, cinci tineri străini sînt primiți în vizită la noi). Asociația își propune să înființeze în viitor o agenție de turism care să ofere consultanță turistică personalizată și chiar să francizeze marca sa, înregistrată deja la OSIM, țărilor din jur.
Am încheiat discuția cu Marian întrebîndu-l ce este cel mai important pentru ei, cei din proiectul Zig Zag prin România. De unde vin și încotro se duc în călătoria asta? Răspunsul lui ar trebui să dea de gîndit tuturor, de la școlar la ministru: „Să (re)descoperim identitatea noastră ca români și să avem curaj să facem lucruri la noi acasă, nu să visăm doar la plecare în străinătate. Să inspirăm tinerii să găsească motive să rămînă aici, să facă ceea ce le place, astfel ca România să fie nu numai o țară frumoasă, ci și una bogată, valorificînd tot ceea ce avem ca potențial economic, geografic, istoric, cultural. Pentru noi, Zig Zag e o dovadă că se poate reuși în România, cu resurse puține, dar cu pasiune și efort. Perseverează în ceea ce-ți place, fă bine ceea ce faci și pînă la urmă vei avea rezultate. Să-ți placă foarte mult ceea ce faci, ăsta e cel mai important lucru.”
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/292 din 8 martie 2017 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment