Locul: La vreo cîteva zece de pași de Piața Unirii, de biserica Sf. Nicolae și de prima școală românească (sec. XIV), există un alt reper turistic al Brașovului: Rolling Stone, un veteran al cazărilor de backpacker-i, al doilea hostel deschis în oraș (2003), după Kismet Dao. Cel mai simplu ajungi aici dacă iei autobuzul 51 Gară – Pe Tocile, te dai jos la penultima stație și cauți pe străduța care pleacă din piață (Piatra Mare) numărul 2A și o fațadă atît de mov încît poate fi confundată oricînd cu un sediu de partid al poporului de turiști.
Prețurile: 45 de lei pe loc în dormitorul de șase paturi de la un parter care aduce mai mult a subsol/demisol, pentru că, din stradă, urci niște trepte ca să intri în clădire, apoi, imediat în dreapta, cobori altele ca să ajungi în cameră. Facilități incluse: baie proprie și calorifer electric suplimentar – vineri, în Brașov, ningea cu fulgi mari și temperaturi mici. Ca o minisugestie pentru patron, poate că o investiție în mai multe perechi de papuci (regula casei e să te descalți la ușă) și niște cuiere gratis (nu există nici măcar un cui în perete de care să-ți atîrni haina) n-ar strica.
Oamenii: Diana și Silvia, fetele din recepție sînt drăguțe și foarte amabile. Pe la 3 după-amiază, cînd am ajuns eu, de serviciu era Diana. Pe la miezul nopții, m-a trezit brusc Silvia, care mi i-a introdus în peisaj pe ceilalți colegi (Laura, Lavinia, Corina, Cosmin, Florin), cinci bucureșteni competitori ai semimaratonului al cărui start s-a dat a doua zi, la 12 fix, chiar din Piața Unirii.
Ambianța: Cu excepția febrilelor pregătiri de concurs din cameră, care m-au familiarizat oarecum forțat cu culisele unei curse atletice, ambianța generală în hostel n-a fost prea grozavă: ceilalți turiști cazați erau niște muncitori responsabili cu ultimele finisaje ale unui mall proaspăt deschis în oraș, care lucrau doar noaptea, între 10 p.m. și 7 a.m., iar în restul timpului stăteau ciotcă pe televizorul din spațiul comun comentînd satisfăcuți eliberarea lui Nea Jiji, patronul FCSB-ului (FC Steaua lui Becali). Doar compania maratoniștilor a mai atenuat din atmosfera de cantină combinată cu baracă de șantier, mai ales la nivel olfactiv (mirosul de gel de masaj este preferabil oricînd celui de echipă de zugravi transpirați). Backpacker-ii de mistrii și saci de rigips urma să facă check-out-ul săptămîna asta, așa că, dacă ajungeți de Paști la Rolling Stone, hostelul își va fi recăpătat starea igienică inițială, după curățenia generală provocată de biohazard-ul muncitoresc.
(articol publicat în Cațavencii nr. 14/194 din 8 aprilie 2015)
Be the first to comment