Dacă ajungi prin Cluj în perioada asta, tracking back, cum zic englezii, spre origini, ploaia sîcîitoare care, se știe, vine de aici, nu-ți rămîne decît să-ți tratezi astenia de primăvară prin pub-urile* orașului și să te faci varză (evident, à la Cluj). Pînă cînd ploaia ia, în sfîrșit, o pauză și-ți permite să faci măcar următoarele chestii turistic motivate, fără să ai o mînă blocată pe umbrelă:
– O plimbare scurtă la Turnul Croitorilor și zidul medieval al vechii cetăți. Via Piața Unirii, unde ritualul e ca toată lumea să se pozeze cu statuia ecvestră a lui Matei Corvin. Prin toată lumea înțelegînd grupul venit la Cluj cu cățel și purcel, probabil, pentru o nuntă, care s-a oprit din mișcarea browniană prin piață doar pentru cîteva secunde de zîmbit la cameră de lîngă calul fostului rege al Ungariei.
– Un ocol complet în jurul Catedralei Sfîntul Mihail. Cu oprire în fața Palatului Bánffy și a clădirilor construite simetric față de axul drumului de pe Strada În Oglindă; pe stînga, e partea românească, pe dreapta cea ungurească. În clădirile de pe capătul străzii, au sediul un KFC și un Vodafone. Pentru a nu încălca regula, în loc de KFC, era mai potrivit un Orange. Sau, respectiv, un McDo.
– Traversarea Someșului pe Podul Lacătelor. La podul ăsta – practic, o punte metalică în ale cărei balustrade sînt încuiate sute de lacăte –, se ajunge lăsînd, pe dreapta, Opera Maghiară, iar pe stînga, Parcul Central. Cică, la un moment dat, un bar avea chiar un concurs de lăcătușerie-viteză cu premiu o sticlă de ceva: ți se dădea o cheie și ți se cerea să te întorci cît mai repede cu lacătul aferent. Preferabil, întreg, nesfărîmat.
– Urcarea dealului Cetățuia, pînă la resturile fortificațiilor construite acum vreo trei sute de ani, în perioada habsburgică. Dacă te învîrtești nițel pe aleile care înconjoară hotelul Belvedere și imensa cruce dedicată eroilor neamului, o se găsești un punct din care se vede întreg orașul, de la acoperișurile și turlele bisericilor din centru pînă dincolo de zona industrială. Un reper foarte vizibil este Cluj Arena. Care, de la distanță, seamănă puțin cu stadionul lui Bayern Munchen. La fel cum, de departe, o mîrțoagă pare cal de curse, iar echipa lui “U“ campioana Germaniei.
*Eu le-am vizitat insistent pe cele de pe strada Potaissa, vecine cu hostel-ul care mi-a fost casă pentru o noapte (pardon, o dimineață): The Jack – La Țevi – Indian Chief.
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/138 din 5 martie 2014)
Be the first to comment