Continuăm dialogul pe teme turistice foarte actuale început săptămîna trecută. Tot cu Adrian Voican, proprietarul unei agenții de turism care vinde doar vacanțe în România, și tot despre turismul românesc.
Cu ce probleme se confruntă turismul pe litoral?
O mare problemă e lipsa personalului calificat. Dacă pînă nu demult era cumva fantasmagoric să te gîndeștică o să ai, într-un hotel din România, angajați din Sri Lanka sau din Nepal, acum a devenit aproape normalitate: toată lumea apelează la această resursă, pentru că, deși e complicat, deși dreptul de ședere, de muncă, vizele, totul, durează mult și e foarte greu cu birocrația, România nu are altă soluție. Dacă, în țară, la un hotel care e activ tot anul, nu mai e atît de mare problema, că ții omul permanent, pe litoral, dacă ai nevoie de el trei luni și-ți vine după șase luni, a trecut vara și nu mai ai ce face cu el. Dar la orice problemă, trebuie găsite soluții. Ne-au ajutat foarte mult voucher–ele de vacanță, mai ales că au fost aprobate pentru cinci ani de zile –o mare victorie a industriei, să reușească să pună în mintea guvernanților să ia decizia asta. Pentru că arată predictibilitate, pentru că îi face pe investitori să înțeleagă că statul sprijină turismul. Și atunci banii care se pot duce oriunde, prin orice țară și în orice domeniu economic, ajung în turism. Dacă ai făcut un hotel de cinci stele de 30 de milioane de euro, rămîne aici o sută de ani. E un bun cîștigat, care ridică nivelul României din punct de vedere al civilizației, al arhitecturii și al know-how-ului, pentru că nu poți să ai un hotel de cinci stele cu servicii de două stele. Și atunci trebuie să investești cumva. Ori să aduci oameni care chiar știu, de oriunde, și de afară, ori să școlarizezi, să-i trimiți să învețe. N-avem încă destul de mult învățămînt pentru zona asta de turism și, poate, nici interes. E normal, cînd se prăbușește o industrie pe plan mondial: 74% scădere pe plan mondial a unei industrii (!),în pandemie, este de neimaginat. E de neimaginat la noi, unde Turismul are o cotă încă mică din PIB. Noi ne dorim să ajungem la 10% și visăm s-aducem zece milioane de turiști străini, dar afară asta e o realitate. Să ai 10% din PIB-ul țării, în medie, din turism.
Ca să nu mai vorbim de alte state, care au 30%…
Bun, alea sînt excepții, dar vorbim de o medie: 10% ar trebui să-ți vină din turism. Bani ușor făcuți, în alte părți, în alte țări, cheltuiți la tine, foarte democratic: și la florărie, și la farmacie, și la cîrciumă, și la terasă, și la hamburgeri, peste tot. Banii ăștia ajung în România și ajută să crească economia românească. Revenind la ce spuneam anterior, voucher–ele de vacanță ar trebui să rămînă în program à la longue și dacă vom reuși să nu fie doar o mișcare electorală povestea asta cu voucher-ele de vacanță și pentru zona privată, ele vor aduce un aflux important de turiști.
Mai e un aspect aici: dacă hotelierul respectiv este înscris în programul cu voucher-ele, ar trebui obligat cumva prin contract să se vadă asta de la an la an. Dacă tot ai distorsionat piața, intervenind artificial în procesul natural cerere-ofertă – OK, e de înțeles de ce…
Ca să rămînă banii în țară, să nu plece afară…
…exact, atunci să mai schimbe și el perdelele, cearșafurile, prosoapele, să mai dea un var. Mă refer în special la segmentul două stele de pe litoral care are încontinuu clienți și pe care piața nu l-a forțat să renoveze.
Am un exemplu concret pe tema asta, din zona Govora: cu voucher-ele de vacanță ale oamenilor cu buget de concediu modest, care nu mai adaugă nimic pe lîngă ele (ce înseamnă 1.450 de lei? 300 de euro, mai nimic), hotelurile de două stele rămase înțepenite în proiect au fost renovate și au intrat în circuit.
De ce credeți că lumea nu înțelege că OMD-ul (Organizația de Management al Destinației), parteneriatul public-privat între autoritățile locale și investitorii din turism, este singurul instrument legal cu care se pot rezolva problemele unei destinații turistice?
Da, e greu, e extrem de greu. În primul rînd ca mentalitate și ca înțelegere: am stat de vorbă o zi întreagă cu toți factorii de turism din Republica Moldova, cînd am fost la Chișinău să le spun cum e la noi, că ei vor să copieze de la noi. La sfîrșit, cînd am terminat de povestit mi-au zis: „Dar nu se poate, nu înțelegem: cum e asta, să se asocieze statul cu privatul…?“.
(va urma)
(articol publicat în Cațavencii nr. 24/616 din 21 iunie 2023 și pe catavencii.ro)
1 Trackback / Pingback