Dacă se întîmplă să ajungi în Pisa pe la mijlocul lui iunie și să dai de fațade ornate cu sfeșnice și resturi de lumînări arse prin tot orașul, înseamnă că te-ai nimerit fix după Luminaria, ziua patronului San Ranieri. Mai exact, după noaptea sfîntului: grămezile de mucuri de pe stradă sînt doar o mică parte a miilor de candele care au plutit cu o seară în urmă, într-un dezmăț al luminii, pe Arno, rîul care, tăind Pisa în două bucăți, Tramontana (nord) și Mezzogiorno (sud), e, practic, bulevardul central al orașului, pe ale cărui trotuare-faleză, Lungarno, localnicii își scot fițele la plimbare.
Dar s-o luăm de la un capăt: mai exact de la cel al turului pedestru început în sud, la Pisa Centrale, gara în care ai coborît, acum vreo zece minute, din trenul Genova-Florența. Pisa poate fi traversată cu pas iute în cca 45 de minute, așa că, după ce treci Ponte Solferino, unul dintre cele cinci poduri peste Arno, ajungi rapid în Piazza dei Miracoli, acolo unde Torre Pendente, faimosul turn înclinat, inițial clopotniță de biserică, ia fața tuturor celorlalte clădiri care mărginesc piața (Baptisteriul, Catedrala, Museo dell’Opera del Duomo, Museo dell Sinopie). Care piață nu e, ca prin alte locuri, o suprafață pavată, ci un spațiu verde cam cît un teren de fotbal, pe gazonul căruia o mulțime de turiști în poze de status sprijină turnul faultat, să nu cadă. Cele șapte etaje (142 m) din marmură au fost puse unele peste altele în trei etape, între 1173 și 1370, dar abia recent, în anii 2000, le-a fost oprită definitiv propensiunea de întoarcere la orizontală. Ca să-l urci, pregătește 15 €. Și răbdare cît pentru o coadă de hipermarket în ajun de Crăciun.
Permanenta vînzoleală din zonă completează atmosfera de bîlci de pe străzile alăturate, unde, la tarabele stradale cu specialități toscane sau la nelipsitele chioșcuri cu suveniruri, găsești de vînzare diverse chestii care au legătură, mai mică, mai mare sau deloc, cu Turnul: statuete, tricouri, baloane, fructe/legume deshidradate (1,50-3 €/kg), magneți de frigider, biscuiți, veioze, brînzeturi, hamsteri vii (10 €), clepsidre, pisici persane – tot vii (350 €), marionete. Cum ar veni, e de neconceput să vizitezi Pisa și să pleci fără să cumperi un breloc sau un hamster în formă de Turn.
După ce-ai ronțăit o margherita de 4,50 € la o pizzerie frecventată de localnici, La Tana, revii la gară pe traseul Borgo Stretto – Piazza Garibaldi – Ponte di Mezzo – Corso Italia. Asta dacă n-ai găsit cumva vreo bărcuță disponibilă, cu care s-o iei la vîslit pe Arno, în amonte, spre Florența.
(articol publicat în Cațavencii nr. 30/57 din 1 august 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment