Călătorie în timp, la Clasa Întîi

Restaurant First Class, Onești, România. FOTO: Grig Bute (Ora de Turism)
Restaurant First Class, Onești, România. FOTO: Grig Bute (Ora de Turism)

Era o după-amiază toridă de week-end și mă întîlneam cu un vechi prieten, coleg de bancă în liceu, venit, după zece ani de Canada, într-un concediu scurt, acasă, în Oneștiul natal. La First Class, restaurantul în care lumea bună a urbei își duce musafirii străini, undeva la marginea orașului (cum vii dinspre Adjud, pe stînga), exact în locul unde acum douăzeci și ceva de ani era poligonul de tragere pentru trupele PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei, în caz că ați uitat sau n-ați știut vreodată), din care, cu onor, făceam parte amîndoi, împreună cu toată clasa de Electro și cu tot Liceul Energetic al acelor vremuri.

Am ales să stăm într-un separeu-chioșc, în grădina plină cu flori din spatele restaurantului, la o masă retrasă, intimă. Răsfoind meniul stufos, ca o carte de telefon cu abonați simandicoși, dînd peste titluri cosmopolite ca Octopus schnitzel (8,5 lei/100g) și Smoked salmon carpaccio (22 lei/100 g) sau Tyrolean pork fillet in sour cream, lemon and capers (19 lei) și Beef filled with gorgonzola sauce (37 lei), plus alte cîteva zeci de familii italiene de paste și pizza, mă întrebam cam cîți chef-i erau pe poziție, așteptînd comanda noastră.

Nu știu cîți, n-am aflat, dar oricum a trebuit să-i dezamăgim: canicula ne tăiase foamea și ne lungise setea, așa că am luat doar ceva subțire, de vară – cîte o salată grecească (14 lei), ca să meargă berea cu cheia (5 lei). Apoi am trecut pe povești din liceu, nostalgii cu zeci de navete de Höpfen Konig (între timp, trecută și asta în amintirea consumatorilor) băute împreună, precum și alte aventuri neculinare, care nu fac obiectul rubricii de față. Și uite-așa, din amintire în amintire, cam cîte zece golite de fiecare, cheia a fost la noi pînă spre seară, tîrziu…

Mă gîndesc foarte serios ca, la întîlnirea de douăzeci de ani, să iau avionul de Montreal, măcar la Second Class, și să-i fac amicului o vizită scurtă, pentru o altă călătorie în timp juvenil bahic.

(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 35/974 din 1 septembrie 2010)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.