La standul TRAVEL PRO, din Tîrgul de Turism de la Romexpo, l-am avut invitat pentru o discuție amicală pe Costin Corboianu, un ghid de turism superprofesionist, cu mare experiență, de Top 3 în România.
Sînt ghid de turism de peste douăzeci de ani, specializat în turismul intern. În primul rînd, am încercat să promovez unitar România, toate zonele țării, toate cele 41 de județe. După care am ținut foarte mult să fie incluse în aceste programe toate obiectivele din patrimoniul mondial UNESCO, tot ce avem în țară. Am creat programele și am dat drumul la treabă. A fost o cumpănă, cumva, în perioada pandemiei, în sensul în care foarte multă lume, după pandemie sau în timpul pandemiei, s-a întors la natură și a trebuit să ne ancorăm în realitate și să creăm programe care să includă cît mai mult mediul natural, drumeții de diferite tipuri și grade de dificultate, dar, în egală măsură, nu am neglijat nici excursiile clasice, culturale, istorice, cu temă religioasă și așa mai departe. Am încercat să păstrăm un echilibru, dar se simte în piață, după pandemie, o foarte mare întoarcere a oamenilor spre natură, ceea ce e un lucru foarte bun.
Știu că organizezi excursii, circuite, ai foarte multe programe turistice prin toată România. Dacă ar fi să faci un top, care ar fi cele mai solicitate locuri din țară în care vor să meargă turiștii voștri?
În primul rînd, depinde la ce perioada anului ne raportăm. De exemplu, întotdeauna, în timpul marilor sărbători religioase – și aici mă refer la Crăciun și la Paște – sînt foarte căutate destinațiile sau zonele care nu au fost colectivizate: Bucovina, Maramureșul, Munții Apuseni, pentru că încă se păstrează tradițiile. De asemenea, sînt cîteva zone în țară foarte cunoscute și promovate (nu că n-ar merita): Valea Prahovei, Țara Bîrsei – Brașov și Bran, Dobrogea, Delta, zonele pe care le-am menționat mai devreme, Bucovina, Maramureșul, Munții Apuseni, Oltenia de Sub Munte, zona de la Rîmnicu Vîlcea pînă la Tîrgu Jiu. Dar, în afară de acestea, mai sînt zone în țară foarte interesante, care, din păcate, nu sînt promovate. Și aici mă refer la așa-numitele țări – eu mereu m-am întors la ele: Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Oașului (pentru că, din Maramureș, se vizitează foarte mult Maramureșul voievodal istoric, Valea Izei), Țara Făgărașului, Țara Silvaniei, o zonă excepțională, Țara Călatei… Sînt foarte multe zone deosebite care încep să fie cunoscute. Noi le promovăm și, mergînd pe nișă, am încercat – și, în mare măsură, am reușit, dar mai avem încă de muncă – să scoatem în evidență și minoritățile din România.
În România sînt peste douăzeci de minorități. Aceste minorități au venit în diferite conjuncturi, parte din ele sînt așa-numitele minorități istorice (și aici mă refer la minoritatea maghiară sau germană din Transilvania, romii, sau minoritățile din Dobrogea – turcii, grecii, lipovenii) și minorități care au fost aduse în perioada Imperiului Habsburgic, în special în zona Banatului, șvabii, cehii, slovacii – sînt foarte multe minorități acolo, chiar și bulgari sînt în zona Banatului. Am încercat să le prindem în diferite circuite și impactul a fost peste așteptări.
În perioada asta sărbătorim Ziua Internațională a Ghidului de Turism, care este, în fiecare an, pe 21 februarie. Spune-ne un pic despre această comunitate a ghizilor. Știu că există și o federație care reunește toate asociațiile ghizilor de diverse specializări.
La un moment dat, pînă în pandemie, se ajunsese să se formeze o federație care avea un statut și în care ne-am pus foarte multe speranțe. Din păcate, în pandemie, mulți dintre ghizi, fiind liberi profesioniști (și, fac o paranteză, oameni foarte bine pregătiți a trebuit să se reorienteze, din cauza stagnării temporare a turismului), s-au reprofilat și turismul a pierdut oameni de mare valoare. Cumva, breasla ghizilor, în spectrul turismului, este aproape neglijată, din păcate. Dar un program turistic fără un ghid foarte bine pregătit nu va fi niciodată o reușită – ei sînt tampon între turiști și agenție. Cunosc mulți ghizi, în țară – datorită lor și profesionalismului lor, vin oameni din diferite zone ale lumii, special pentru programele create și oferite de ei. Deci, din păcate, mă repet, ghizii n-au fost și nici nu sînt respectați cum ar trebui, n-au un statut bine definit și e o mare pierdere pentru turiști acest lucru.
Anual, pe 21 februarie, este Ziua Internațională a Ghidului. De obicei ne întîlnim, anul trecut am avut o întîlnire extraordinară, mijlocită de un coleg de-al nostru, Ciprian Șlemco, cu sprijinul Consiliului Județean Neamț și al orașului Piatra-Neamț. Ne-am întîlnit peste o sută de ghizi acolo, am vizitat zona, a fost o chestie excepțională. Din păcate, anul acesta, din cauza crizei financiare, nu s-a reușit să se sponsorizeze o asemenea acțiune, dar am încercat. prin federații, prin prieteni, prin cunoștințe, să ne revedem și chiar am participat și eu la o asemenea discuție. Ne vom întîlni, în jurul datei de 21 februarie, vreo 40-50 de ghizi din întreaga țară, pentru a descoperi și o zonă foarte interesantă și puțin promovată, cea a Muscelului de Argeș și Dîmbovicioara, pînă spre Fundata și Fundățica. Ne vom întîlni la un pahar cu vin, vom discuta, ne vom consulta, vom crea programe, fiecare întrebînd sau pe recomandările celuilalt. Și e o mare sărbătoare și o mare bucurie să ne vedem măcar o dată pe an.
Așa cum ai spus, ghidul e o persoană foarte importantă în acțiunea turistică – în excursie, în sejururi, orice organizează o agenție de turism. În afară de cunoștințele pe care trebuie să le posede și să le transmită mai departe, are nevoie și de niște calități speciale. Trebuie să fie diplomat, politicos… este un om de imagine. Care ar fi, după părerea ta, profilul ghidului ideal?
În primul și în primul rînd, trebuie să-i placă ce face. Să fie foarte bine pregătit și să fie empatic, să fie diplomat, să fie răbdător… Trebuie să întrunească multe calități pentru a reuși să țină, să zicem, cincizeci de oameni în priză. Să îi capacitezi pentru o poveste, trebuie cîteva calități. Să te impui, cu respect, ca să se respecte programul, pentru că în spatele unui program turistic sînt foarte multe detalii pe care turiștii nu le știu. Unul foarte simplu: la circuite, de exemplu, conducătorul auto are și el doar opt ore de muncă, de condus, motiv pentru care pauzele trebuie gîndite în așa manieră încît să nu deranjeze turiștii, dar, în egală măsură, să nu-și depășească nici el programul de condus, dacă e un singur conducător auto. Eu mereu le spun turiștilor (sînt foarte mulți care merg individual și, probabil, o să vadă interviul), le recomand ca, măcar odată, cînd ajung într-un oraș, oricare din țară, să contacteze și un ghid local, să-i povestească, să vadă că diferența e de la cer la pămînt. Deci ghizii locali au un rol foarte important, pentru că ei stăpînesc foarte bine zona, știu poveștile, știu legendele… E o chestie excepțională. Intră turistul în poveste, cu alte cuvinte.
Cum arată concediile unui ghid de turism? Ești în vacanță sau ești la muncă, într-un fel de documentare pentru viitoare excursii în zona respectivă?
Eu n-am avut concediu în ultimii 15 ani. Concediul meu sînt excursiile, circuitele cu turiștii – mă simt extraordinar de bine, o fac cu plăcere. Sînt zile în circuite cînd ești istovit, dar te odihnești și, a doua zi, o iei de la capăt. Lași grupul la București, duminică seara, și, de multe ori, luni sau marți, începe alt circuit, în special, în sezonul de vară. Trebuie să-ți placă. E și muncă și sacrificiu – îți neglijezi de foarte multe ori familia, copiii, prietenii, adică se vede dintr-un aspect doar partea pozitivă… N-ai cum să îi mulțumești pe toți.
La următoarea întrebare știu deja ce răspuns o să-mi dai: n-ai să poți să-mi recomanzi un loc din țară, pentru că toată țara este frumoasă și ai și spus deja de niște locuri speciale. Dar, te provoc: dă-ne un loc deosebit din țară pe care lumea nu prea-l cunoaște, nu este promovat și preconizezi că va fi diamantul care urmează să fie descoperit.
Dacă m-ai provocat, sînt două lucruri care cred că vor lua amploare în viitorul apropiat, în țară. Una este Via Transilvanica, un proiect privat demarat de Asociația Tășuleasa Social. Eu am avut norocul să ajung la ei, cu cîțiva ani în urmă, înainte să înceapă proiectul, cu un prieten, în Bistrița-Năsăud. Nici eu nu credeam că vor ajunge la nivelul ăsta. De asemenea, dacă tot m-ai provocat: un oraș care, deocamdată, este neglijat, dar care a avut un rol fundamental în deșteptarea națională a românilor din Transilvania, mă refer la Blaj. Blajul, din păcate, este neglijat de marea majoritate a agențiilor de turism, dar sînt convins că într-un orizont de timp nu prea îndepărtat lumea va conștientiza ce rol are acest oraș. Un alt oraș care mie mi-a plăcut foarte mult și a început acum să se contureze turistic este Botoșani, un oraș și o zonă excepțională. Să nu uităm că acolo s-au născut poate cele mai luminate minți pe care le-a avut neamul românesc, începînd cu Eminescu, Iorga, Porumbescu…
Luchian.
…da, da, multe personalități. Dacă tot mai provocat, eu ți-am spus două. Unul s-a adeverit. Sînt convins că se va adeveri și Blajul, și, în foarte scurt timp, Via Transilvanica va fi un țel nu numai pentru noi, românii, ci și pentru foarte mulți turiști de afară. Sînt segmente foarte circulate, foarte solicitate, că se face la pas, cu bicicleta, călare… În maximum cinci ani, Via Transilvanica va aduce cei mai mulți turiști României.
Că tot ai pomenit de turiștii străini. Știu că, în principal, activitatea ta este să mergi cu românii, ca să-și redescopere țara. Ai avut și programe special gîndite pentru turiștii străini?
Da, am avut și programe pentru turiștii străini. Am avut programe pentru românii stabiliți în străinătate și pentru copiii lor (mulți dintre ei vorbeau limba română doar în familie), prezentîndu-le România, o ţară cu totul şi cu totul specială. Probabil că pare o exagerare, dar putem să o analizăm din toate punctele de vedere: din punct de vedere al reliefului, proporționat aproape perfect, din punct de vedere al atracțiilor turistice, din foarte multe puncte de vedere. Mai mult decît atît, în România, este o diferență foarte mare între zonele etno-folclorice, e foarte mare diferența între regiuni, din foarte multe puncte de vedere, din punct de vedere al gastronomiei, din punct de vedere al tradițiilor, al obiceiurilor. Dar sufletul românesc îl găsești peste tot la fel. Într-adevăr, există o diferență, dar începe să fie anulată în zonele care au fost colectivizate. Din păcate, acolo știm cu toții că, în comunism, ateismul era așa-numita religie de stat și mulți s-au desprins de unele tradiții, de obiceiuri. Am prieteni în Olt, în Dolj, în Teleorman. Încet-încet, zonele încep să-și revină, cei care au mai rămas încearcă să renască tradițiile, călușul și alte jocuri specifice, dansuri specifice sudului, care, la un moment dat, erau pe punctul de a se pierde.
Se vorbește de foarte multă vreme despre creșterea incoming-ului. E un sector din care România ar putea să cîștige foarte mult, fiind un fel de export de servicii. După părerea ta, ce ar trebui să facem ca să creștem numărul turiștilor străini?
În primul rînd, părerea mea e că ar trebui să avem un brand de țară bine definit și ar trebui dezvoltată infrastructura – avem probleme, să nu ne ascundem după deget, trebuie să fim foarte corecți. Dacă îi spui unui turist străin că, pînă la Brașov, 175 de kilometri, e posibil să faci patru ore, își face cruce și nu acceptă. Sau, pînă la Sibiu, 300 de kilometri să-i faci în 6-7 ore. Astea sînt niște lucruri care ne trag foarte mult în jos. Compensează mediul natural, atracțiile turistice inedite, dar cred că și statul ar trebui să se implice mult mai mult, în special, la tîrgurile internaționale. Pentru că acolo, la Berlin, la Madrid, la Londra, unde sînt cele mai importante tîrguri, ar trebui ca statul român să amenajeze standul și să ofere posibilitatea agențiilor mari să participe și să reușească să atragă turiști străini în România.
Ce i-ai spune unui tînăr care se gîndește să devină ghid?
În primul rînd, trebuie să-i placă. Și dacă își dorește, l-aș lua cu mine. L-aș lua să vadă și partea pozitivă, și partea grea a profesiei. Și, dacă îi place, să continue să se pregătească, să se perfecționeze și, cu siguranță, cîndva, va culege roadele, laurii, aprecierile și tot ce decurge din astea. Dar trebuie muncă, multă muncă, ca în orice domeniu. Dacă nu ai pasiune și muncă, nu reușești să faci nimic.
(articol publicat în Cațavencii nr. 9/752 din 4 martie 2026 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment