Pe o străduță bîrlădeană lăturalnică unde doar asfaltul pare un progres față de ulița de acum două secole, poate fi găsită Casa Cuza, locul în care s-a născut boțul de carne cu destin istoric de prim domnitor al Principatelor Unite și al României, Alexandru Ioan I (1820-1873), românul numărul 1 al Micii Uniri.
Fiu de ispravnic și de moșiereasă, tînărul Alexandru își face, după moda vremii, studiile în străinătate, de unde se întoarce cu o mulțime de idei revoluționare de pus în practică neîntîrziat. Din pozițiile de colonel de armată, ministru de Război al prințului moldovean Ghica și pîrcălab de Galați, pînă cînd divanele ad-hoc de la Iași și București din 5 și 24 ianuarie 1859 spun un „Da!“ hotărît alesului lor, punînd Marile Puteri în fața faptului împlinit. Cu ajutorul nașului Napoleon al III-lea, care domolește obiecțiile Turciei și Austriei, uniunea e consemnată, Cuza fiind acceptat ca unic domn și în Moldova, și în Țara Românească.
După obiceiul pămîntului, noul vodă putea fi un conducător nevolnic și vicios, tributar intereselor sale de moment, care apleacă urechea la șoapta unuia sau a altuia dintre boieri, vremelnic pe tron, pînă-l supăra definitiv pe stăpînul de la Înalta Poartă. Dar, cu totul remarcabil, contrar moravurilor epocii, deși în viața particulară era un mare fustangiu (căsătorit cu doamna Elena, incapabilă să-i dăruiască urmași, a căutat-o din pat în pat pe mama copiilor săi pînă a găsit-o în persoana Mariei Obrenovici, care i-a turnat cei doi plozi, ulterior înfiați oficial), Cuza n-a confundat treburile statului cu plăcerile personale, n-a amestecat business with pleasure, ci și-a suflecat mînecile și s-a pus pe treabă.
În doar șapte ani ca șef al statului proaspăt constituit, cam cît are în funcție și turistul actualmente chiriaș la Cotroceni, ajutat și de primul său sfetnic, Mihail Kogălniceanu, noul domnitor scoate țara din feudalism și pune bazele României moderne: desăvîrșește Unirea, legislativ, politic și administrativ, creează instituții, reorganizează Justiția, Învățămîntul, Armata – practic, toate domeniile vieții publice sau private (introduce și Codul Civil, laolaltă cu cel Penal, după modelul francez). Deranjînd grav Biserica și boierimea, secularizează averile mănăstirești controlate de forurile lor ierarhice aflate în afara țării (1863) și adoptă, împotriva tuturor protestelor, reforma agrară (1864), care a împroprietărit țăranii clăcași și i-a grăbit abdicarea iscălită în 11 februarie 1866, la pachet cu expulzarea din țară. Maurul își făcuse datoria, maurul putea să plece.
Vizitată la cîteva zile după aniversarea 162 a Micii Uniri, casa sa memorială te întîmpină cu poarta închisă. Dincolo de gardul scund de lemn, în curtea construcției modernizate cu termopane de plastic albe, prin a căror sticlă murdară abia se întrezăresc niște încăperi goale, cu unic mobilier sobe de teracotă, numai bucata de piatră plantată festiv în față mai amintește că locul are o importanță istorică. Pînă de curînd locuință socială a unor familii nevoiașe evacuate înaintea bicentenarului nașterii lui Cuza pentru că stricau feng-shui-ul, nepotrivindu-se cu spațiul și momentul, unul dintre obiectivele care-ar putea pune Bîrladul pe harta turistică e acum doar o casă pustie și părăsită, imaginea fidelă a neglijenței și dezinteresului autorităților față de unul dintre cei mai importanți fii ai orașului și ai țării.
În Heidelberg, locul morții sale în exil, românul Alexandru Ioan Cuza are placă memorială (pe clădirea în care și-a trăit ultimele zile), stradă și statuie. Văzînd cum arată casa nașterii de la Bîrlad, nu poți să nu compari atitudinea străinilor față de el cu felul în care este respectat de concetățenii din urbea natală. Poate că și de la indiferența cu care ne tratăm istoria și valorile ni se trage starea de lehamite, corupție și subdezvoltare în care continuăm să ne complacem.
(articol publicat în Cațavencii nr. 5/494 din 3 februarie 2021 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment