Odată ajuns în Marsilia, primul loc pe care o să vrei să-l vizitezi (mai ales dacă-ți mai amintești ceva din lectura romanului Contele de Monte Cristo) e Château d’If, celebrul castel-pușcărie de pe insula situată la vreo cîțiva kilometri în larg de port. Scurta croazieră spre If poate fi motivată și de dorința de a vedea Marsilia și de pe apă, după ce-ai măsurat-o cu ochiul din cel mai înalt punct, catedrala Notre-Dame de la Garde, dar, cel mai probabil, fanii lui Dumas sînt majoritari la bordul vaporașelor care pleacă, la fiecare 30-45 de minute, spre cetatea construită, în 1529, la ordinul lui François I, ca fortăreață regală de protecție a portului și a flotei marseilleze de atunci, pe insulița acoperită cu pasul de la un capăt la altul în 10-15 minute.
După debarcarea pe micul chei de la baza zidurilor și urcușul spre intrarea în curtea largă a acestui Alcatraz franțuzesc, o să descoperi un loc cumva asemănător Branului nostru. Nu atît arhitectonic, cît ca strategie de marketing: de cîte ori a fost contele Dracula la Bran, cam tot de atîtea ori a ajuns și contele de Monte Cristo la Château d’If. Adică niciodată. O legendă, deci, care atrage vizitatorii la un castel spectaculos, din exterior, și dezamăgitor de gol, în interior. În afară de cătușele și hărțile de epocă expuse lîngă cele cîteva panouri informative despre Napoleon și Alexandre Dumas, scriitorul care, în 1844, dădea lovitura publicînd romanul ce-a aprins imaginația atîtor generații de adolescenți, există, desigur, celula unde, cică, ar fi fost închis Edmond Dantès / Contele de Monte Cristo (drept dovadă, pe un monitor încastrat în piatră rulează în buclă imaginile alb-negre ale filmului cu Gérard Depardieu) și gaura către cea a Abatelui Faria, personajul inspirat dintr-un prizonier real, care chiar a fost locatar aici. Singurii locuitori ai insuliței stîncoase înconjurate de ziduri sînt acum doar pescărușii.
Întors în oraș, următorul pe lista de Wanted ar fi mult-lăudatul MuCEM, Musée des Civilisations de l’Europe et de la Méditerranée, inaugurat în 2013, anul în care Marsilia a fost Capitală Europeană a Culturii. Muzeul Civilizațiilor Europene și Mediteraneene este, practic, o colecție de expoziții temporare (la momentul vizitei noastre, ne-au atras parțial atenția doar două manechine foarte bine realizate, un fel de Adam și Eva din Paradis naturistes, o istorie a nudismului în fotografii și imagini de epocă, și mantia cu glugă à la Star Wars din Populaire?, o etalare de obiecte vintage adunate de prin case maghrebiene), pe două niveluri, parter-etaj, într-un spațiu impresionant. Clădirea, parte a unui complex arhitectonic în care traversezi în cîteva minute niște sute bune de ani (terasa-cafenea de pe acoperiș e conectată cu o pasarelă de fortul medieval Saint-Jean, unde se poate urca în fostul turn de veghe de la intrarea în port, pentru o priveliște spectaculoasă asupra Marsiliei), a primit sigur premiu pentru design: formele decupate și atașate ca un exoschelet ornamental o transformă, de departe, într-un paralelipiped de dantelărie metalică neagră.
Simțurilor excitate pînă acum, auzul și văzul, li se poate adăuga și gustul specific al orașului, în Maison Yellow – Musée de l’Anis et Boutique, chiar la creatorul băuturii inventate aici, Paul Ricard (exact, cel din brand-ul multinaționalei Pernaud Ricard), acasă. La propriu: mall-ul în care, la etajul 1, se desfășoară muzeul, magazinul de suveniruri și mesele unui bar destul de extins, este proprietatea companiei care, pe nivelul doi, are și birourile. Vizita micului muzeu al anasonului și scurta sesiune de degustare a lichidului asociat (pastis, 45 de grade alcoolice) sînt preambulul turului 4D al Marsiliei, dintr-o mașinuță galbenă asemănătoare celei conduse de Louis de Funès în seria Jandarmul și extraturiștii… ăsta, extratereștrii.
P.S. Mențiune financiară / de gratitudine: toate cursele transportului local (autobuz turistic, tractoraș, metrou, vaporaș) și intrările la muzeele selectate au fost posibile datorită cardului Citypass Marseille (29 de euro / 24 de ore, 39 de euro / 48 de ore, 47 de euro / 72 de ore), primit cadou de la ofițerul de presă al biroului de turism local, Office de Tourisme, des Loisirs et des Congrès de Marseille, după ce-a aflat că intenționez să le vizitez orașul. Merci, Anne!
(articol publicat în Cațavencii nr. 49/691 din 11 decembrie 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment