Să te plimbi prin Malaga chiar cu o zi înainte de carnaval (3-11 februarie, anul ăsta) e o experiență inedită. Tot orașul se pregătește de sărbătoare, se simte în aer un preludiu festiv, pe fețele oamenilor de pe străzile îmbrăcate în instalațiile luminoase, ca de Crăciun, ale steluțelor, clovnilor și măștilor stilizate sau în rochiile cu volane ale portului tradițional atîrnate de femei la aerisit pe balcon.
Pe străduțele ca niște coridoare între clădiri rămîn în continuare expuse picturile murale, dar și lepra multicoloră a pereților mîzgăliți cu graffiti-uri naive, fără vreo valoare artistică, la prima vedere. La fel cum în fiecare român e un poet, așa și în andaluzul malaghez există un purtător de penel neînțeles, aspirantul amator să fie noul Picasso. Celebrul fiu al orașului, care poate fi vizitat la el acasă, chiar dacă-i plecat definitiv la castelul său francez de lîngă Aix-en-Provence: pe colțul unei clădiri din Plaza de la Merced, în Museo Casa Natal Picasso, totul amintește de genialul pictor al fețelor turtite, unul dintre cei mai faimoși artiști ai secolului XX. Pentru doar 4 euro ești invitat în casa lui Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruiz y Picasso (1881-1973), boțul de carne care-a văzut lumina zilei aici și s-a jucat cu ea în liniile trasate pe hîrtie sau pe pînza șevaletului. După o mutare temporară vizavi, la etajul 3 al clădirii vecine, la vîrsta de nouă ani, Pablo Ruiz (numele de familie al tatălui) Picasso (numele de fată al mamei) pleacă cu părinții la La Coruna, apoi se stabilește în Barcelona și în memoria publică mondială. Casa sa memorială a fost amenajată, la parter și la primul etaj, cu obiecte care i-au aparținut (inclusiv mantia neagră cu căptușeală purpurie, purtată pînă la obsesie, care te duce cu gîndul la capa toreadorului), desene și schițe originale, fotografii din diverse perioade. Lîngă un fototapet de familie, vorbele sale de la un moment dat sună perfect pentru epitaf: „Mama îmi spunea: Dacă o să fii soldat, vei ajunge general. Dacă o să fii călugăr, vei ajunge Papă. Am fost pictor și am devenit Picasso”.
Ai ajuns la casa nașterii sale venind spre centru dinspre podul peste rîul secat Guadalmedina, cu o scurtă escală în Mercado Central de Atarazanas. Piața cea mai veche a orașului, cu poartă de intrare înnobilată de designul în arabescuri și peretele din spate vitraliu imens, care se transformă la ora prînzului într-un bistrou aglomerat cu toți pofticioșii de pește și fructe de mare proaspete. Drumeția prin Malaga continuă, deci, curgînd natural spre mare: din Plaza de la Constitución, piața principală a orașului, pe Calle Marques de Larios, artera pietonală placată cu gresie a centrului, pînă în portul turistic. Pentru o promenadă pe faleza cu palmieri și terase cu vedere la iahturile amarate la cheu care se termină la far, La Farola, în capătul dinspre terminalul vaselor de croazieră de unde începe plaja Malagueta, flancată de blocurile moderne vopsite pastelat.
Revenit în capătul ăstălalt al falezei din Malaga Marina, de la Centrul Pompidou, cubul cu pereți de sticlă multicoloră, o să traversezi bulevardul cu platani Alameda Principal și, trecînd prin grădinile terasate Jardines de Puerta Oscura, o să urci trepte și alei în pantă, pe sub zidurile Castillo de Gibralfaro, cetatea maură construită în 929 de califul Cordobei, Abd-al-Rahman al III-lea, și mărită, la începutul secolului al XIV-lea, de Yusef I, sultanul Granadei. Pînă sus la intrarea în castel, o stație trebuie făcută neapărat la Mirador del Gibralfaro, platforma de belvedere a întregului oraș, de la turnul catedralei la port și la Plaza de Toros, arena de corida căreia, în lipsa taurilor, i s-a adăugat o scenă, fiind transformată în teatru de vară (sau de iarnă, în Andaluzia nu contează anotimpul spectacolelor, vremea e perfectă pentru distracții afară din ianuarie pînă în decembrie). Aici ar fi locul în care să-ți închei ziua de Malaga, cu ochii la tabloul apusului distorsionat de lumina din ce în mai difuză ca de mîna lui Picasso.
(articol publicat în Cațavencii nr. 13/655 din 3 aprilie 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment