Acum vreo lună și ceva, într-o săptămînă de început de martie, cînd în România încă se purtau căciuli, cojoace și bocanci, un cuplu de corespondenți Cațavencii sub acoperire a trecut la bermude, tricouri și șlapi și s-a îmbarcat, la Santo Domingo, pe vasul Horizon al companiei Croisières de France, pentru o călătorie maritimă de șapte zile, în care s-a turnat un soi de remake turistic al seriei Pirates of the Caribbean. Pirații fiind, în cazul ăsta, nu oamenii noștri sau ceilalți 1.800 de voluntari (majoritatea, pensionari francezi și spanioli) jefuiți cu acordul propriu și personal, ci organizatorii croazierei: analizînd rezultatul înmulțirii cu 1.320 de euro/persoană (preț pachet all inclusive, transport aerian Madrid-Santo Domingo-Madrid și transferuri aeroport-vas), din care 72 de euro bacșișuri, plătiți la bord, se poate spune fără a greși prea mult că proprietarii afacerii au găsit, în sfîrșit, în Caraibe, celebra comoară a lui Blackbeard, Jack Sparrow & Co.
Viața pe Horizon, orășelul de 2.400 de locuitori – 600 de localnici-echipaj, plus deja numărații 1.800 de turiști-pasageri – cu primar-căpitan cubanez și vreo 30 de români în puncte-cheie (secundul, șeful pazei, ofițerul mașinist), a decurs ca într-o ministațiune strînsă de pe litoral și despachetată pe covertă: de la cazinou, baruri, spa, piscine, șezlonguri la concerte de jazz și latino, quiz show-uri, bingo, cursuri de samba, oferta de entertainment a fost completă. La masă, meniul franțuzesc era bucătărit chiar de un chef francez (pentru specialități culinare suplimentare din afara meniului se plătea separat). Exista chiar și ziarul vasului, Journal de bord, patru pagini A4 cu informații diverse despre rută, prognoza meteo, programul activităților de la bord.
În timp ce pasagerii își făceau de cap prin stabilimentele vasului, Horizon îi ducea în fiecare zi într-un alt loc: sîmbătă – Santo Domingo (Republica Dominicană), duminică – La Romana (Republica Dominicană), luni – Philipsburg (Sint Maarten, Olanda), marți – Pointe-à-Pitre (Guadeloupe, Franța), miercuri – Fort-de-France (Martinica, Franța), joi – Margarita (Venezuela), vineri – croazieră pe Marea Antilelor, sîmbătă – Santo Domingo. Insule care, odată vasul acostat, puteau fi vizitate de amatorii înscriși la excursiile opționale de pe țărm: Santo Domingo, un fel de Brașov mutat la mare, cu centru vechi și stradă pietonală, cetate, muzee, terase, La Romana, un Tecuci ceva mai turistic, cu parc în centru, piețe pietruite și clădiri pe pervazurile cărora bărbați de culoare stau plictisiți, înșirați ca rîndunelele pe sîrmă, Pointe-à-Pitre și Fort-de-France, orășele în care principala activitate economică pare a fi statul la plajă, printre palmieri și plăci de surf, lîngă o sticlă de rom de Caraibe (el), un cocktail slab alcoolizat sau un suc de fructe (ea). În Guadelupa și Martinica, foste colonii franceze, actualmente départements d’outre-mer, sau în Sint Maarten, încă teritoriu olandez, se putea vorbi la telefon la tarife de roaming UE, ocazie perfectă pentru europeni de a se reconecta cu lumea de acasă, după pauza provocată de prețurile prohibitive ale telefoniei și Internetului de pe vas.
La finalul croazierei, călătorii noștri au rămas cu o amintire caraibeană foarte diversă, în care aerul (foarte umed, de climat subecuatorial; pînă și hainele nepurtate erau jilave) de vacanță exotică se amestecă, pe alocuri, cu atmosfera de favelă patrulată, pentru securitatea turiștilor, din port pînă în centru, de uniforme de jandarmi și cu o senzație de permanentă competiție sportiv-muzicală, după contactul cu localnicii, care par a fi cu toții ori atleți jamaicani, ori rastaman-i degrabă dansatori pe ritmuri reggae.
(articol publicat în Cațavencii nr. 16/196 din 22 aprilie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment