
Pe lîngă pensiunile prezentate săptămîna trecută la rubrică, destinația Maramureș are, desigur, în oferta de cazare și hoteluri. În unele am rămas peste noapte, pe altele doar le-am vizitat, pentru o imagine cît mai exactă a felului în care stau gazdele zonei la capitolul spații de dormit de trei stele.
La mare înălțime ar fi, clar, cele din Cavnic ale complexului turistic SuperSki. Un hotel, patru vile și cinci cabane, construite pe lîngă cei șapte kilometri de pîrtii cu zăpadă artificială, trei telescaune și nocturnă, școală de schi și snowboard. Pentru un hotel de munte, situat între Gutîi și Mogoșa, SuperSki e mai mult decît decent în dotări: camere rustice, cu mult lemn în decor, sală de conferință, restaurant, spa și piscină. Amatorilor de schi din nordul țării care n-au buget de Austria li se propune, deci, o variantă low-cost de slalomat pe pîrtie cîteva zile.
În Vișeu de Sus, cazarea din programul infotrip-ului a fost rezervată la Hotel Gabriela, al cărui imens restaurant de la parter e ales pentru un prînz și de grupurile coborîte din autocarele aflate doar în trecere prin zonă, spre sau dinspre obiectivul principal al orășelului, mocănița de pe Valea Vaserului. Mai mîncasem aici, acum vreo cîțiva ani, o ciorbă de burtă foarte bună; de data asta, la cină, am avut platou cu gustări estetic aranjate în farfurie și un escalop de vită cu piure și legume la grătar, plus prăjitură cu cremă de cacao, la desert. Camera 211, etajul 2, pe colț, în extrema dreaptă, cum te uiți din fața hotelului, e o single cu balcon și halat, folosibil în special la subsol, în zona de wellness și spa, piscină și jacuzzi luminată în nuanțe plăcute de albastru.
La Sighetu Marmației, am dormit două nopți în Grădina Morii. Nu în cort, printre pomi sau răsaduri: așa se numește acest hotel de trei stele cu aspect de castel amplasat într-un loc de cinci stele. Foarte aproape de centru (în vreo zece minute de mers pe jos, ești la Monumentul Cuiului în care, cică, s-ar agăța harta României), dar și mai aproape de natură: de pe terasa din spate, cu peluză așternută la picioare, ai o priveliște superbă spre dealurile înverzite ale suburbiilor Sighetului. Din camera 107 cu minibar bine aprovizionat, dar fără balcon, ai vedere prin fereastră doar spre părculețul din fața hotelului. Recepția cu magazin de suveniruri și restaurantul cu mese lîngă geamurile mari sînt decorate elegant, jobenul, cufărul, gramofonul sau aparatul de radio vechi din hol contribuind decisiv la atmosfera aristocratică de început de secol XX.
Hotel Urban, cazarea noastră în Baia Mare, are intrarea de pe o bucată de pietonală care dă în piața centrală. Mobilat modern și colorat, ca o reprezentanță IKEA, lobby-ul cu canapea și măsuță de cafea are perete din sticlă spre sala de mese în care se autoservește micul dejun cu bufet bogat întins într-un spațiu cam îngust, dar judicios organizat. Camera 307 de la mansardă, o single cu pereți orbi, beneficiază, totuși, de lumina naturală venită prin fereastra din tavan.
La doar cîteva sute de metri de Urban, pe o latură a Pieței Libertății, așteaptă clienți Diafan, hotelul cu café-bar la parter și restaurant la primul etaj amenajat într-o clădire istorică, veche de o jumătate de mileniu, corect restaurată. Doar 11 camere, opt cu pat matrimonial, două apartamente și o single are hotelul ăsta boutique faimos pentru o legendă locală, care circulă doar prin Baia Mare. Cică în crama de la subsol ar locui fantoma unui personaj celebru prin secolul al XVII-lea. Ciudata prezență se explică rapid, deschizînd o aplicație de telefon multisenzor: e doar un cîmp magnetic ceva mai puternic, în peretele de zid al ultimei încăperi.
(articol publicat în Cațavencii nr. 20/712 din 21 mai 2025 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment