După-amiază ploioasă de sfîrșit de octombrie, Dublin. Cutreieram străzile din centru cu prietenii Eusebiu și Cătălin, între pint-urile din pub-urile orașului, cînd ne-au căzut brusc ochii pe banner-ul Dragon Buffet – All you can eat lunch: 7,50 euro! care parcă ne citise gîndurile înecate în alcool: chinezescul ăsta low-cost vorbea fix pe limba mațelor care cer chiorăind prînzul cînd creierul e îmbibat în bere.
Îți trebuie o foame de dimensiunea a ceea ce-a simțit în stomac primul om care a inventat cuvîntul ăsta ca să testezi tot ce-i expus prin vitrinele localului mic, de fostă cafenea, împărțit în două: prima încăpere, cum intri pe ușă din holul casieriei la care ai achitat accesul, are doar cele trei rînduri de vitrine cu tăvile calde sau reci ale bufetului, iar a doua, sala de mese cu trepte spre toaleta de la subsol e minusculă, probabil un apropo subtil ca să accelerezi evoluția la furculiță și să nu stai prea mult pe-aici, ca să eliberezi locul și altora.
Meniul disponibil (relativ variat: supe, salate, aripioare picante, creveți, tăiței, orez, sosuri dulci-acrișoare, de-astea, plus ceva fructe de desert; băuturile, apă și sucuri, se plătesc extra) depinde de momentul zilei, de cîți clienți flămînzi au intrat odată cu tine și de cît de atenți sînt angajații care realimentează tăvile. Cît am golit eu prima farfurie (mică) în care-mi trăsesem niște paste, ceva pui cu urechi de lemn și două pachețele de primăvară, pardon, de toamnă, cînd m-am întors să mă servesc și cu altceva, de exemplu, chifteluțele care-mi făcuseră cu ochiul, dar nu mai încăpuseră la prima tranșă, dispăruseră.
De cînd cu nemernicul de virus care ne-a zăpăcit complet viețile, să mănînci la chinezesc a căpătat o conotație ușor sinistră. Recomandarea cu jumătate de gură nu-i neapărat determinată de așa ceva, cît de faptul că gîndul europeanului se duce oricum, vrînd-nevrînd, spre insectele la țepușă, șobolanii la grătar și celelalte delicatese preparate de asiatici pe la ei pe-acasă, mai ales că în autoservirea asta în care se mănîncă repede și sățios nu vezi absolut deloc bucătăria și magiile care se întîmplă pe-acolo cu alimentele pînă ajung în tavă (noi n-am avut nici un fel de simptom ciudat după masa copioasă de aici, deci n-aș putea să comentez nimic negativ în acest sens). Dar, ținînd cont că, de banii pe care-i dai pe un pahar și jumătate de bere în orice pub, rezolvi foamea zilei respective, o vizită la Dragon Buffet poate fi o ofertă irezistibilă pentru orice turist cu bugetul grav avariat de pelerinajul prin cîrciumile scumpe ale Dublinului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 16/453 din 22 aprilie 2020)
Be the first to comment