La exact un an de la primul review dedicat spațiului de cazare la cort al festivalului de metal extrem de la Rîșnov, actualizăm cronica de camping cu informații calde, înăbușitoare, chiar, de la Rockstadt 3.
Adresa: Tot aia: Stadionul Bucegi, Rîșnov. Altitudine cca 700 m.
Căi de acces: Aceleași. Cum, în ultimul an, n-au apărut autostrăzi în oraș, tot pe DN 1E Brașov-Rîșnov se ajunge.
Dotări: Față de Rockstadt 2, dotările au fost suplimentate cu niște containere de dușuri cu apă (preponderent) rece. Și cu o populație foarte numeroasă de viespi.
Prețuri: Anul ăsta, abonamentul la concerte (130 de lei, dacă îl luai în avans, de prin iarnă, 200 de lei, în timpul festivalului) n-a mai inclus și camparea, ca la ediția precedentă: trebuia să mai donezi 15 lei pentru brățara verde care îți asigura accesul în camping. Teoretic, în interior nu aveai voie cu mîncare și băutură din afară. Practic, pentru că doar în prima zi a existat o tarabă cu omletă și salate, lîngă vestiarele stadionului (în celelalte zile, mașina care căra echipamentul bucătăriei de campanie n-a mai putut intra printre corturi, așa că acolo s-au mai vîndut doar cafea, sucuri și apă), fiecare s-a descurcat cum a putut: de la gustări frugale, sendvișuri și conserve, în cort, la mese copioase, prin cîrciumile din oraș. Eu am mîncat la Pit Stop, o împinge-tava cu grădină de vară a unui service auto (anul trecut, OK; acum, ofertă limitată și scumpă), la Rosenau, un fel de restaurant-pizzerie cu aspect de han, la care așteptai chelnerul de parcă bucătăria era la Brașov, și, în ultima zi, la sala de mese de sub umbrelele din zona dozatoarelor de bere, gard în gard cu incinta fest-ului, un meniu la caserolă furnizat de vitrina caldă a unui supermarket.
Ambianță: Foarte diversă. Pe lîngă cortul meu, pus fix în același loc ca și anul trecut, lîngă tabela de marcaj, se vorbea bulgărește și ungurește, dar pe la bude și dușuri am dat și peste nemți, olandezi, englezi, estonieni. Ziua, în cort, erau 100 de grade, așa că gașca se refugia la umbră, prin pădure, sau prin oraș, la vreo terasă. Noaptea, după ce se terminau și concertele de la scena mică, începeau cele de la aia foarte mică, din tribuna cu scaune de plastic, gen corul vînătorilor de bere la pet, cu folclor decoltat de cîrciumă în repertoriu.
(articol publicat în Cațavencii nr. 34/214 din 26 august 2015)
Be the first to comment