În drumul spre raiul personal/iadul colectiv ale fiecăruia, 2.000 de suflete au făcut staţie lunea trecută în purgatoriul Soulfly al lui Max Cavalera. Frontman-ul charismatic plecat din Sepultura în 1997, care şi-a tras imediat firmă în Arizona şi a început să cînte ce nu-l mai lăsau ceilalţi sepulturişti – alternativ, nu metal şi ritmuri braziliene.
La intrarea în sală prima surpriză: dozatoarele de bere – lipsă la apel! Hmm, multă lume va fi în pragul deshidratării în seara asta… Nici un fel de aranjament al scenei, doar steagul Braziliei arborat în faţa tobelor.
După ce Truda şi Incite au încercat (şi n-au reuşit) să încălzească un public destul de apatic, trec trei sferturi de oră pînă la primele acorduri Soulfly: Blood, Fire, War, Hate. Riff-urile chitarei lui Max, vopsită în culorile steagului brazilian, sparg zidul de indiferenţă de pînă atunci şi asistenţa începe să realizeze că e concert.
Timp de o oră jumate, Max a făcut de toate: a cîntat pînă la epuizare (au fost desigur şi ceva piese Sepultura mai vechi – Arise, Refuse/Resist, Roots Bloody Roots), a stropit publicul cu apă din cînd în cînd (probabil să vadă dacă mai e viu), a despărţit mulţimea în două şi a indicat moshpit-ul. Pentru zece minute, trupa s-a mărit cu un nou membru: un fan extras din faţa scenei bate în tobă sincron cu maestrul brazilian pe ritmuri tribale, iar la sfîrşit îngenunchează în faţa zeului Max, aducîndu-i ofrandă emoţia şi bucuria de a fi fost ales.
La final, a executat tradiţionalul schimb de tricouri (îmbrăcîndu-l pe cel cu numărul 2 al naţionalei noastre), a primit un steag tricolor din public pe care şi l-a agăţat de gît şi ne-a făcut din mînă a viitoare revedere.
Sunetul? Mai bine nu mă întrebaţi: eterna problemă. Cînd nu te pricepi, dai toate butoanele la maximum şi zici că aşa trebuie. Şi acum îmi mai ţiuie urechile…
* Soulfly (US), European Tour Spring 2009, Sala Polivalentă; în deschidere Truda (Ro) şi Incite (US)
(articol publicat în Academia Cațavencu nr. 12/900 din 25 martie 2009)
Be the first to comment