Locul: La cîțiva kilometri de Panormos și de hamacul plajei din Blue Green Bay pe care m-ați lăsat data trecută, în Neo Klima, un alt sat de vacanță de pe coasta estică a insulei Skopelos, poate fi găsit, dacă e căutat insistent, Elios Holidays. Un hotel de trei stele construit în stil arhitectonic local, cu ziduri albe, acoperișuri din țiglă roșie și ghivece cu flori multicolore pe la toate colțurile, la vreo 500 de metri de cea mai apropiată plajă, Hovolo. Cele patru corpuri de clădire au balcoane cu vedere spre terasa și piscina din grădină și camere cu vedere spre chicinetă. Da, exact, spre o minibucătărie. Deci, dacă îți vine peste noapte o poftă irezistibilă de (făcut) cartofi prăjiți sau clătite, nu mai e nevoie să suni la room service.
Prețurile: Cam din aceeași gamă ca și celelalte hoteluri prezentate în episoadele precedente, poate o octavă mai jos: de la 600 de euro de persoană sejurul de o săptămînă, cu mic dejun, transport cu charter și transferuri incluse.
Oamenii: La momentul vizitei noastre de cafea/bere pe terasa plăcut umbrită de niște pini (o miercuri, înainte de prînz), era relativ puțină lume pe aleile complexului sau pe șezlongurile de lîngă piscină. Ceilalți locatari, dacă nu se perpeleau pe plajă, înseamnă că nu se treziseră încă. Sau că abia își făceau bagajele, acasă.
Ambianța: Ce mi-a plăcut mie cel mai mult la Elios Holidays e că din spatele hotelului începe pădurea unui deal supersălbatic. Și, odată cu ea, un traseu marcat pe care tare l-aș fi călărit pînă pe creastă. Altora ar putea să le placă pentru că e un loc retras, perfect pentru vedetele urmărite de paparazzi (aici și-ar putea face concediul neobservată pînă și Angela Merkel, dacă nu-i vine cumva ideea să apară complet nudă la piscină) sau pentru românii care se feresc în vacanță de conaționali ca de circumscripția financiară. Ia gîndiți-vă puțin: cîți români au auzit de Skopelos, cîți dintre ei chiar vin aici și, din ăștia, cîți aleg un sejur tocmai în Neo Klima, la Elios Holidays? Sînt suficiente filtre care să te scutească de surpriza de a auzi din balconul vecin manele puse de pe telefon. Deși, la norocul proverbial al românului, se poate întîmpla.
(articol publicat în Cațavencii nr. 25/205 din 24 iunie 2015)
Be the first to comment