Oul roșu a fost vedeta acestor zile de sărbătoare, în care-am tot fost invitați de diverse emisiuni TV să petrecem Paștele în pensiunile de cinci stele care vînd tradiționalul în toate felurile, inclusiv prin ouă care mai de care mai colorate. Pentru un concurs de ciocnit ouă vopsite autentic, propunerea rubricii e să mergi să Ciocănești unul în Bucovina. Da, da, la Ciocănești, unde legenda spune că numele comunei ar veni de la făurarii care bocăneau din baroase la armele oștirii lui Ștefan cel Mare. Atestat documentar pe la 1400, la începuturile domniei lui Alexandru cel Bun, Ciocăneștiul avea să-și mai afle un posibil naș, mai tîrziu, în 1775, cînd e pomenit în scris un anume Ciocan, boier local originar din Bistrița. Oricare ar fi istoria și etimologia numelui său, faima actuală a satului s-a născut ceva mai recent, prin anii ’60, cînd localnicilor le-a venit ideea să-și încondeieze casele ca pe ouăle de Paște. Oul, casa și cămașa brodate în aceleași motive strămoșești – idee simplă, inedită, cu care ciocăneștenii au luat fața multor localități cu tradiții și pretenții turistice mult mai vechi.
După ce-ai oprit să faci poze din stradă locuințelor încinse în brîuri colorate, dacă vrei să afli mai multe despre ele și despre proprietarii lor, poți intra în „Muzeul național al ouălor încondeiate (împistrite)“, cum scrie foarte oficial pe fațada clădirii cu etaj din centrul comunei. O clădire trei-în-unu: și muzeu etnografic, și expoziție de ouă, și centru de informare turistică. La parter, se vizitează un muzeu etnografic în circuit, desfășurat prin încăperile reconfigurate rustic, în stilul locului, din bîrne de lemn, în care s-a reconstituit interiorul țărănesc al Ciocăneștiului vintage, cu tot arsenalul lui de războaie de țesut, oale, ustensile, țesături și straie populare. În capăt, după touchscreen-ul info-chioșcului (pe care un deget îndemnat de un ochi interesat poate afișa diverse informații utile: de exemplu, că, din 2007, aici se organizează anual festival național pentru ouă încondeiate, păstrăv și plutărit), se urcă scara spre etajul dedicat expoziției de colecție cu sute de ouă multicolore din Țara Dornelor sau din alte regiuni, ouate direct în casete pirogravate și pictate cu migală.
Față de alte zone ale Bucovinei în care culoarea predominantă a încondeiatului este verdele, la Ciocănești se utilizează mai mult galbenul și roșul pe fond sobru, cu tonuri de maro închis sau negru, ca pămîntul din care-au răsărit grăunțele găinii, chinurile lui Iisus pe cruce sau eternitatea. Tehnica închistririi oului e relativ simplă, cel puțin, în vorbe: se golește conținutul cu o seringă și se acoperă coaja cu ceară de albine, după aplicarea fiecărei culori obținute din vopsele vegetale (coji de mere pădurețe pentru verde, coji de ceapă roșie pentru roșu, coji de nuci pentru negru). În funcție de talentul și de îndemînarea creatorului, găoacea nu mai naște pui, ci armonii estetice.
Produsul final e oglinda motivelor populare locale, desenate în simboluri care, citite corespunzător, spun ceva despre trecut (nu despre viitor, ca zațul cafelei): liniile verticale şi orizontale reprezintă viaţa, respectiv, moartea, cea dreaptă – destinul, linia în dinţi de ferăstrău – binele şi răul, linia dublă – eternitatea, pătratul – inteligenţa, rombul – înţelepciunea, spirala – timpul, crucea – cele patru anotimpuri, spicul de grîu – bogăţia. Un ou actualizat, cu dedicație specială pentru cei ce ne conduc de vreo 30 de ani încoace, ar avea numai linii frînte, resturi de pătrat și spice de grîu scuturate în buzunarele care trebuie.
La plecare, vizitatorul poate cumpăra un suvenir încondeiat de arta populară, care costă între 15 lei, oul de găină, și 350 de lei, cel de struţ. Multă lume ar fi interesată, cu siguranță, de oul gigant din ipsos și ciment al unei păsări neprecizate, fără etichetă de preț, de la intrare, care-ar cîștiga toate concursurile de ciocnit. Cu orice concurent, inclusiv carcasa de tablă a unui Logan.
(articol publicat în Cațavencii nr. 18/507 din 5 mai 2021 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment