Locul: Chiar în centrul Chișinăului, aproape de capătul bulevardului Ștefan cel Mare și Sfînt, Șampzelizeul capitalei moldovene, în spatele unui grup statuar asemănător celui din genericul MosFilm, se află Hotel Chișinău, o clădire comunistă cu două aripi, patru etaje și lifturi de pe vremea lui Stalin, un fel de pui de Casa Scînteii cu camere în loc de birouri.
Dotările: Ăsta a fost locul de cazare al ultimei aplicației practice a școlii de ghizi naționali de turism, executate în week-end-ul trecut, în Republica Moldova. Camera 415 în care am fost repartizat împreună cu colegul Dragoș are stolerie cu vopsea scorojită și ferestre sigilate cu bandă adezivă. Inițial, am crezut că-i un mod original de a ni se transmite că este interzis să deschizi geamul, ca să realizez, la o examinare mai atentă, că, de fapt, e o izolație termică ieftină, de acoperit crăpăturile din canat și ferestrele închise aproximativ, în stil DYI, pentru meșteri beți. Frigider rusesc complet nud la interior, mobilier din lemn lustruit de timp, lustră vintage, de colecție (de tarabă de talcioc).
Prețurile: Europene. Tariful camerei e afișat la recepție în moneda UE: 33 de euro, dubla cu mic dejun inclus. Și servit de două fătuce ușor năuce, în subsolul amenajat în stil cramă. Meniu dietetic, de protejat silueta: două ochiuri și doi crenvurști, plus un pahar cu lapte/ceai, norma fixă de hrană per persoană, indiferent dacă ai 50 sau 120 de kile.
Ambianța: De decor de filme de epocă cu kaghebiști în misiune de filare turiști străini. Dacă vrei să știi cum te-ai fi simțit într-un hotel pe timpul comunismului, Hotel Chișinău este locul perfect. Practic, e un muzeu al hotelăriei anilor ‘70-‘80, doar telefonul și săpunul din baie fiind din secolul curent. Cam 75% din programele televizorului (cu tub catodic, dar color!) sînt în rusește. Apă călduță, ca ploaia de vară, doar dacă lași robinetul să curgă minimum șinși minuti (instrucțiuni primite de la recepționeră, cînd am sunat să întreb dacă nu cumva fochistul a uitat să pună lemne în sobă). Tot ce mai trebuia să se întîmple era să se ia curentul și re-enactment-ul perioadei ar fi fost complet.
(articol publicat în Cațavencii nr. 19/302 din 17 mai 2017)
Be the first to comment