Povestea contabilă a biletului de avion ieftin spre scump București-Marrakesh cu escală la Bruxelles continuă cu partea a doua, returul (vă reamintesc suma parțială adunată pînă la decolarea spre Maroc: 194,25 euro). Primii bani care s-au adăugat după aterizarea la Bruxelles au fost trei euro pentru autobuzul 272 de la aeroportul Zaventem pînă în oraș și încă…
Prețurile: …20 de euro, zburați de pe card pentru un pat în Sleep Well Youth,…
Locul: …un hostel mai mult decît decent dintr-o clădire modernă de lîngă gara Bruxelles-Nord. Liftul pînă la camera 401 (baie în interior, cu încăperi separate pentru budă, cabine de duș și chiuvetă, polițe la capătul patului și umerașe – dotări destul de rare în lumea hostelieră) a fost gratis.
Oamenii: Spaniolul din patul de sub mine și francezul din cel de alături se pregăteau de somn foarte tăcuți, fiecare obosit de călătoriile sale. Doar cu un japonez tînăr care venea de la Amsterdam și pleca la Bruges și Gent am schimbat cîteva vorbe. Poate și vremea de afară, înnorată cu reprize de ploaie, contribuia la…
Ambianța: …atmosfera apatică, de cameră de cămin studențesc, în sesiune. Cel puțin pentru mine: după călătoria marocană, care mă extenuase și fizic, și psihic, încercam să produc niște texte pentru examenul pe care-l dau săptămînal cu cititorii revistei.
Finalul calculelor: a doua zi dimineață, în tentativa de a mai diminua dauna din portofel, am înlocuit shuttle-ul către aeroportul din Charleroi (17 euro) cu un Flixbus (6 euro) spre Charleroi Gare du Sud, plus un tramvai (2,50 euro) pînă în suburbia Gosselies, ale căror bilete au dus costul total al zborului București-Marrakesh-București la 225,75 euro, dublu față de prețul inițial al transportului, fără bagaj, de la momentul cumpărării (110 euro). Cascadoria asta financiară a redus la jumătate banii cheltuiți cu transferul la avion, dar a creat o problemă. Văzusem pe hartă că din stația de tramvai Chaussée de Fleurus mai sînt doar doi kilometri pînă la aeroport, pe care urma să-i parcurg pe jos. Ce n-aveam de unde ști e că, după atentatele teroriste de acum trei ani, aeroportul a fost complet îngrădit și că, pe distanța directă stație-terminal, era o singură poartă de acces cu cod, destinată doar angajaților, așa că m-am trezit înconjurînd gardul aeroportului alți cîțiva kilometri pînă la intrarea principală, singura oficială. Noroc că mai aveam suficient timp pînă la check-in, altfel mi-aș fi văzut avionul decolînd, dar nu din interior.
(articol publicat în Cațavencii nr. 13/399 din 3 aprilie 2019)
Be the first to comment