Spații de cazare la mare înălțime. Puzzle Hostel, București

Una dintre cele mai ieftine variante de cazare bucureșteană a fost (și încă mai este) Puzzle, un hostel de pe Calea Griviței relativ apropiat de capătul care dă în Calea Victoriei, la care ajungi după vreun sfert de oră de mers nervos din Gara de Nord.

Locul: De la ușa de intrare păzită de codul unui interfon, coridorul lung și îngust de casă veche dă în holul minusculei recepții de sub scară, de unde se face accesul și spre dormitoare, și spre spațiul comun de la subsol, beciul amenajat ca bar, sală de jocuri și tribună de urmărit meciuri de fotbal la televizor.

Prețurile: Dacă 32 de lei pe noapte, cît am plătit la check-in-ul de-acum cîțiva ani, pare puțin, să știți c-au fost momente cînd a costat și 25.

Oamenii: Pe Alex, proprietarul afacerii cu paturi Puzzle, l-am cunoscut ulterior (mi-a fost coleg la școala de ghizi), la ceva timp după experiența dormitului la sediul firmei sale. Intrat în camera cu bunk bed-uri pe schelet metalic late de aproape două persoane, pereți orbi și fereastră în tavan, decorată dezordonat cu bagajele clienților, nimeream într-o bizară companie de tineri reacționar-extremiști: un român la vreo 25 de ani pe care-am făcut greșeala să-l servesc cu un pahar cu vin din sticla cumpărată pentru cină, înainte să-i cunosc opiniile pro-Ceaușescu (avea ca sonerie de telefon Trei culori cunosc pe lume, vechiul imn al perioadei comuniste), și un patriot turc care bătea în 30, foarte vocal la adresa conspirației mondiale anti-Erdogan. Singurii parteneri plăcuți de conversație au fost americanii Luke și Logan, niște oameni normali la cap din Arkhansas care au șters-o din cameră imediat ce tirada ultranaționalistă a turcului s-a întețit.

Ambianța: Locul arăta cam obosit și depășit de vremuri, iar o parte dintre chiriași păreau de cursă lungă și foarte lungă, studenți sau angajați cu lefuri mici care locuiau aici fiindcă era mai ieftin decît în altă parte. Mai ieftin nu înseamnă neapărat mizerabil, dar nu înseamnă nici impecabil de curat. Pînă la urmă, odată folosit, un cearșaf nu mai poate fi imaculat fără să treacă mai întîi prin mașina de spălat, indiferent cît de nepătat ar fi. Din punctul ăsta de vedere, Puzzle dansa nesigur pe linia deosebit de fină dintre curat și murdar, dacă înțelegeți pe undeva aluzia foarte elegantă.

(articol publicat în Cațavencii nr. 8/497 din 24 februarie 2021)