Rolul de turist în Sighișoara nu e dificil: te plimbi pe ulițele pietruite ale cetății, caști gura la ziduri vechi și ai puține replici. Deși nu ești costumat adecvat, în frac din zale, pentru că decorul e montat impecabil, o să te simți din filmul ăsta medieval și o să intri în rol foarte natural. Pînă cînd o să treacă pe lîngă tine primul Logan și o să-ți strice toată concentrarea pe personaj.
Dacă te-ai nimerit s-o vizitezi în perioada asta, într-o zi de luni, să zicem, o să descoperi o cetate liniștită, aproape pustie. Și, cumva necaracteristic, ignorînd adevărul istoric, foarte curată (să ne reamintim lecția din generală sau documentarul de pe History: acum 500 de ani, prin rigolele cetății curgea non-stop o zeamă fetidă, iar coșurile de gunoi nu se inventaseră încă). Celălalt personaj din cadru e un castelan îmbrăcat regulamentar, în uniforma epocii, distribuit în filmul ăsta după o sesiune de casting organizată de Primărie, care bîntuie ca o fantomă zona din fața Turnului cu Ceas și te întreabă plictisit dacă vrei să știi mai multe despre cetate. “Cît de multe?”, o să-i răspunzi, iar el o să te încurajeze să faci mai întîi un tur al fortificațiilor, pentru vizionarea turnurilor și bastioanelor fostelor bresle ale meșteșugarilor tăbăcari, cizmari, măcelari, fierari, frînghieri, cojocari, croitori sighișoreni. Apropo de ultimii, fabricile de confecții care lucrează acum în lohn au, deci, tradiție veche în branșă, dacă strămoșii lor lucrau, cu tabla clientului, armuri de firmă pentru casele Armani sau Hugo Boss ale vremii.
Punctele principale de atracție sînt clădirea în care, cică, s-ar fi născut Țepeș (data e vagă: noiembrie-decembrie 1431; locul necertificat încă 100%) și bustul său din piațeta de lîngă Turnul cu Ceas, cu care lumea își trage selfie-uri ca să se laude apoi la status că a făcut poză cu Dracula. Pentru genul ăsta de turiști au apărut tarabele cu tot felul de prostii, ăsta… suveniruri medievale (mingi, peruci colorate, măști de Spiderman, bîte de baseball pictate, fluiere din plastic), de lîngă scara cu trepte din lemn acoperită, inaugurată în 1642, care urcă la Biserica Evanghelică “Din Deal” și cimitirul adiacent. Odată ajuns sus, oricît de macabru ar suna, o promenadă printre pietre funerare vechi de sute de ani e fix din filmul ăsta cu Vlad Dracul, vampiri & co.
La plecare, exact la ieșirea din cetate, chiar în fața Turnului cu Ceas, e posibil să dai încă peste cei trei urmași ai breslei săpătorilor care, la momentul trecerii mele pe acolo, lopățeau alene într-o groapă din caldarîm. Pentru a nu strica povestea chiar acum, la final, să spunem că, aparent, căutau o comoară. În timp ce desfundau o canalizare.
(articol publicat în Cațavencii nr. 10/139 din 12 martie 2014 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment