Te-ai săturat de București; de trafic, noxe, praf, zgomot, aglomerație. Îți spui asta de fiecare dată cînd ajungi în vacanță în vreun oraș mai liniștit și mai curat, care îți place instantaneu. Să încercăm împreună un exercițiu de imaginație, un clasament al locurilor în care te-ai muta imediat după ce fredonezi, ca Andrieș, Mmm, ce oraș frumos!
Brașov. Fabrici și uzine… Continuarea refrenului compus de arhitectul muzician născut în Brașov nu se mai potrivește azi fostului Oraș al lui Stalin de pe vremea tancurilor care se transformau, conform propagandei Partidului, în tractoare și, neoficial, în semănători cu țevi de mitralieră. Nu, nene, industria aia grea și urîtă a murit, R.I.P., și, în afara cîtorva pensionari foști angajați la “Steagul Roșu” sau “Rulmentul”, nu-i mai duce nimeni flori la cimitir: brașovenii secolului XXI cîștigă bani buni din IT, servicii, turism, orașul e vesel și cochet, iar Piața Sfatului colcăie de străini cu camere foto atîrnate de gît. Un mediu excelent pentru artiștii de toate genurile rezidenți, chiar și numai temporar, aici.
Din aproximativ aceeași categorie: Sibiu (dacă nu vrei să fii, lunar, navetist spre festivalurile sibiene de jazz, rock, teatru, film, poate îți face cu ochiul o mansardă de casă săsească închiriată cu prietenii), Sighișoara (dacă ești cu medievalul, cu astea, fan Țepeș sau ceva, și ai visat mereu să te întorci în timp ca să locuiești într-o cetate medievală).
Constanța. Dar poate că într-o viață anterioară ai fost pescăruș sau delfin și acum simți că nu poți trăi decît pe lîngă apă – asta să fie explicația pentru care unii sînt atît de atrași de Constanța, încît ar inversa oricînd raportul 11 luni muncă la birou / o lună concediu la mare? Chiar dacă, iarna, nu pot înota decît în cadă și sta la plajă fără să riște o pneumonie, există suficienți navigatori wannabe, fani Black Sails și Crossbones, care și-au dorit dintotdeauna să trăiască legănați de valuri pe o barcă ancorată între port și Cazinou.
Alte variante asemănătoare: Tulcea (pentru împătimiții de Deltă care vor să fie oricînd aproape de un birdwatching de pelicani, un borș de pește cu apă din Dunăre și un chef cu samagon de la lipoveni, nu neapărat toate în același timp sau în ordinea asta), Mangalia (doar pentru vamaioții incurabili al căror buget imobiliar obținut în urma vînzării garsonierei din Militari se termină undeva pe cîmpul dintre Șantierul Naval și 2 Mai).
Tîrgu Ocna. Cei care lucrează de acasă pe proiecte web-based și ajung pe la firmă doar o dată la cîteva luni, ca să-i vadă șeful că încă mai trăiesc, sau pensionarii nostalgici după copilăria la țară vor considera, probabil, că o căsuță/cabană mai retrasă dintr-o periferie de orășel de deal-munte e locuința ideală. Nici prea aproape de aglomerările urbane, dar nici foarte departe de pîinea, chibriturile și hîrtia igienică de pe rafturile unui supermarket, o întoarcere la natură are avantajele sale. Timpul trece altfel într-un oraș mic, mult mai încet; orele petrecute în trafic pe traseul acasă-serviciu-acasă sau pe diverse alte coordonate într-un oraș mare (în București, îți trebuie o zi întreagă să pui o ștampilă pe o hîrtie; într-un orășel de provincie, treaba asta se rezolvă, în general, în maximum o jumătate de oră) vor fi economisite pentru tine și hobby-urile tale, oricare ar fi alea: lectură, drumeție, grădinărit, șpriț cu prietenii.
Din același registru: Rîșnov (pentru genul mai sportiv, munțoman prin definiție, care consumă la micul dejun trambuline pentru sărituri cu schiurile, la prînz, alpinism, bungee jumping și tiroliană, iar seara, echitație), Hațeg (pentru membrii clubului „Iubitorii dinozaurilor pitici”, cercetătorii detașați la rezervația de zimbri și dacologii care se închină cu fața spre Sarmizegetusa).
(articol publicat în Cațavencii nr. 19/199 din 13 mai 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment