Locul: Wonderland Hostel e frate siamez cu Underworld, barul underground de pe Colței, 48 (dacă, acum niște ani, o ardeai mai punk, nu se poate să nu-l știi – era în Piața Kogălniceanu, în beciul unei clădiri interbelice; între timp s-a mutat aici și a dat-o mai mult pe rock): stau amîndoi lipiți, perete în perete, într-o casă cu mai multe corpuri dintr-o curte îngustă plină cu mese și scaune, delimitată de un gard metalic și acoperită cu o copertină; imediat după intrarea în bar, e scara cu balustradă din fier forjat care dă în hostel. Mai exact, în holul cam întunecat și înghesuit în care te întîlnești cu patru uși și niște trepte în spirală, care fie urcă la camerele de la etaj, fie coboară la subsol, spre baia mică (situată la fel ca dormitorul lui Harry Potter, sub scară), și bucătăria și mai mică alăturată, în care poți să pui de-un ceai, o cafea sau un surf pe net, la desktop-ul obosit cu monitor CRT. Ai remarcat corect: există și o baie mare (ce zic eu mare, imensă), care poate fi folosită liniștit și ca spațiu comun de socializare. Pentru că e cît o sală de ședințe corporatistă, în care ar încăpea lejer toți clienții din hostel. Plus cei din bar. Singura problemă e că, în momentele de mare intimitate, nu te poți retrage într-un separeu: buda și cada sînt open space, fără perdele sau pereți.
Prețurile: 41 de lei (9 euro) pe zi, cazarea în camera de șase locuri, în care paturile sînt cam tot mobilierul camerei. Barmanița din Underworld te va servi cu un shot de caisată din partea casei. Dacă nu uită.
Oamenii: Vincent din Nisa, într-un pat de la etaj; trei englezi guralivi, în camera vecină – o să-i auzi, prin peretele subțire, lăudînd berea ieftină românească (nu garantez că o să-i mai găsești acolo, totuși).
Ambianța: Poți să deschizi o mulțime de uși și să explorezi curios toate spațiile descrise în primul paragraf, dar n-o să te simți ca Alice în Wonderland. Pentru că n-o să întîlnești nici măcar un iepure, chiar dacă tu cauți doar un membru din staff: recepția e în bar, acolo te prezinți la check-in/check-out și asta e. Dacă te plictisești, faci ca englezii: traversezi bulevardul și ești în Centrul Vechi. Eu, cel puțin, așa am făcut: deși aș fi putut asista la un concert de rock alternativ care se pregătea cu sunetul la maximum în subsolul barului, pînă la urmă, am înțepenit împreună cu niște beri în Private Hell, pe Covaci, pînă dimineață. După care m-am întors la hostel, am predat cuminte cheia și m-am dus acasă să mă culc.
(articol publicat în Cațavencii nr. 8/188 din 25 februarie 2015)
Be the first to comment