Unde: Auzisem de ceva vreme de voi, moșule, dar pînă acum n-am reușit să ajung. Ce adresă zici că-i aici? Dimitrie Giurescu, 2? Aha, n-am știut exact, dar am ajuns ușor: de la Romană, am trecut prin fața ASE-ului și, la prima intersecţie, am făcut stînga, pe Dorobanți. Se vede de departe, prin geamul ușii, portretul patronului vostru spiritual, Frank Zappa. Rock & more… Mda, bun slogan, lasă loc imaginației. Am văzut că ziua e deschis doar la parter – un fel de cafenea în care se ascultă mai mult soft rock și jazz –, dar, clar, aici e de mine, la subsol: pereții ăștia de cărămidă și mesele din lemn laminate cu coperți de albume rock îmi amintesc de răposatul Jack, ăla de pe Griviței.
Cine: Am fost acum vreo două luni și sus, la o întîlnire de afaceri (falimentare) la care s-a băut ceai, printre studenți la ASE care chiuleau de la cursurile de Insolvență (păcat, habar n-au că mai tîrziu o să le folosească). În seara asta, după cîteva beri cu niște amici în Centrul Vechi, prin Fire și Harley, am venit țintit încoace să închid seara aici. Văd că e ceva lume.
Muzică: Fain thrash-ul ăsta, școală veche, în puține locuri din București se mai ascultă constant, e doar pentru cunoscători. Overkill, Metallica primul, Testament – p-ăștia i-am văzut la Malmö, acum vreo cîțiva ani, de Zilele Orașului, sînt încă verzi. Moonspell, Trebaruna. Hmm, și acum îmi pare rău că nu m-am dus cînd au venit prima oară în România, la Timișoara. În loc de cafea, pune-mi un Rage Against The Machine, Killing In The Name Of sau Bullet In Your Head, să mă mai trezesc nițel.
Ce/Cît: Ciuc (6,50 lei). Încă una. Și încă nu mă duc, că mai am de discutat cu oamenii ăia de la masa AC/DC, pe care nu i-am mai văzut de la concertul Slayer de anul trecut.
WC: Unde-i buda? Cum, chiar în spatele meu? Scuze, m-au zăpăcit complet puștii ăștia care se rotesc pe lîngă masa de fussbal. Mai dă-mi o bere, să am pe drum pîn-acolo.
(articol publicat în Cațavencii nr. 45/123 din 13 noiembrie 2013)
Be the first to comment