City Broke: Bristol

Bristol, UK. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Bristol, UK. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Ajuns pe aeroport cu un avion de seară tîrzie și la hostel-ul din centru, aproape de miezul nopții, în primele ore ale city broke-ului de Bristol, n-am avut cum să văd mare lucru din orașul în care tocmai aterizasem. O biserică gotică mare, vizavi de stația autobuzului de transfer First (11 lire, dus-întors), o piață-părculeț rectangulară, cu gazon și copaci, închisă între clădiri (Queen Square) și o roată ca de parc de distracții dincolo de podul pietonal al canalului din fața hostel-ului, cam astea au fost toate chestiile sesizate pe scurtul drum ghidat de GPS stație-cazare.

A doua zi dimineață, pe lumină, urma să descopăr un loc fascinant. După prima excursie, la Oficiul de turism local aflat vreo două sute de metri mai încolo de ușa hostel-ului, aveam harta orașului și o broșură informativă din care extrag cîteva repere ale istoriei moderne: în secolul al XVIII-lea, Bristol (alături de Liverpool) era unul dintre hub-urile europene ale comerțului cu sclavi pe ruta Africa-Americi, fapt de care localnicii se cam jenează și azi. În secolul al XIX-lea, vizionarul inginer Isambard Brunel, proiectantul căii ferate Londra-Bristol, construia viitoarele obiective turistice de mare interes Clifton Bridge, podul suspendat deasupra cheilor săpate în calcarele dealurilor zonei de rîurile Avon și Frome, și primul transoceanic din oțel propulsat de elice, SS Great Britain (1843), care acum produce bani din poziția de muzeu ancorat în docul uscat în care a fost făcut. În secolul al XX-lea, se naște celebrul fiu necunoscut al orașului Banksy, cel care a redefinit arta urbană transformînd percepția despre graffiti și stencil din vandalism stradal în street art. Totul a început într-o dimineață, cînd, pe peretele unei clădiri din fața Primăriei, apare, gen In your face, bigots!, soțul unui cuplu care se uită pe geam după un bărbat complet dezbrăcat atîrnat de pervazul ferestrei. 97% din cetățenii interogați într-un sondaj refuză ca lucrarea să fie acoperită cu var și edilii se conformează. Apoi, zidul sediului Poliției înnegrit de fumul traficului este pictat cu jetul de apă, curățind murdăria, fix invers ca un negativ foto, punînd în dificultate administrația orașului, tehnica de curățare artistică a unui perete neputînd fi încadrată la vandalism. Așa s-a creat legenda anonimului cunoscut sub numele de Banksy, ale cărui lucrări metaforic-ironice care apar brusc prin toată lumea se vînd în prezent la licitație cu sute de mii de dolari bucata. Cei interesați de un circuit al graff-urilor lui vor fi purtați prin cele mai insolite locuri ale orașului, într-un turism cultural la care, probabil, nimeni nu s-a gîndit inițial.

Și cu asta am trecut deja la capitolul „Cam ce-ar fi de văzut în Bristol”. Care continuă, neapărat, în micul port din centru, pe treptele debarcaderului de la care te poți îmbarca pentru o croazieră cu Matilda, un vaporaș cu orar fix, folosit de localnici și ca transport în comun, pe Floating Harbour, canalul care împarte orașul în două pe axa vest-est, cu un mic apendice nord-sud pe porțiunea centrală. Un tur complet al celor 17 stații (în care waterbus-ul acostează doar dacă are clienți care urcă/coboară) costă doar 5 lire. Trecînd printre corăbiile cu pînze, vasele-restaurant și iahturile micilor zone de marina, peisajul se schimbă permanent: pe partea estică, unde canalul îngust traversat de punți sau poduri e flancat de clădiri ridicate fix pe buza apei, ai senzația că ești la Veneția, pe partea vestică, unde canalul se lățește pe lîngă coline acoperite cu complexuri rezidențiale viu colorate, că ești la Stockholm.

Coborît în capătul vestic, la stația Pump House, de unde ai vedere directă de jos în sus spre Clifton Bridge, o să te întorci în centru pe promenada de pe malul sudic spre vechile docuri, ale căror instalații portuare, căi ferate, macarale au fost abandonate în custodia M Shed, muzeul prietenos cu vizitatorul plictisit de tablouri: din expoziție, intri direct în cafenea. Dar, despre muzee, data viitoare.

(articol publicat în Cațavencii nr. 2/337 din 17 ianuarie 2018 și pe catavencii.ro)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.