În Schocken, barul de săptămîna asta de la rubrică, am ajuns împreună cu Vera, gazda mea în Stuttgart, și gașca ei de amici, după o cină prelungită la care s-a gătit pide și s-a băut bere în grup, acasă la turcoaica Leman, cea mai bună prietenă a Verei. După ce tot ce era alcool în casă s-a evaporat, cineva a venit cu ideea să ieșim în oraș, pentru continuarea tratamentelor lichide și a conversațiilor neterminate într-un club, iar trupa a aprobat entuziastă, în cor, propunerea. Iată-ne, deci, pe la miezul nopții, înșirați pe trotuarele Stuttgart-ului, care pe lîngă bicicletă, care pe lîngă partenerul/partenerii de discuție, mărșăluind spre centru, unde, pe undeva după Primărie, într-o incintă la care ajungi trecînd de vitrinele unei galerii expoziționale, se află clubul în care nemții votaseră în unanimitate să mergem.
Schocken ăsta e un fel de două feluri, întins pe paliere diferite: cum intri, în dreapta, se află barul, iar în capătul lui, scările spre etaj sau spre subsol, locurile în care se ascultă (și, de multe ori, se dansează) cînd rock alternativ, cînd electro, hip-hop sau funk, în același timp, fiecare pe nivelul lui. Nu există taxă de intrare (accesul se plătește doar dacă este organizat vreun concert); lumea e foarte tînără, in their 20‘s, iar atmosfera relaxată, easy-going, de studenți fugiți din campus. Cea mai ieftină bere, Pilsner Urquell (2,30 euro, la 330 ml / 3 euro, la draft), e și – logic, la o asemenea clientelă – cea mai vîndută. Singura chestie neplăcută în seara (mă rog, noaptea) aia a fost super-aglomerația: pur și simplu, înăuntru n-aveai aer, așa că am stat cu toții mai mult pe terasă, în fața intrării, la o vorbă, o țigară și mai multe beri.
De altfel, e un lucru obișnuit ca în Schocken unii consumatori să stea afară, sprijiniți de bicicletă sau pe ghizdurile unui gen de fîntînă, practic un scuar cu bordura supraînălțată. E ca o marcă a casei, aproape o regulă. O altă regulă fiind ca, în week-end, să vii seara și să mai pleci abia dimineață, cînd încep să circule S-Bahn-urile. Eu și Vera am încălcat-o: pe la 3, am luat-o pe jos spre casă. Ea, împingîndu-și ușurel bicicleta, eu, ghidonînd cele două Pilsner Urquell, pe care le luasem la pachet, ca să am pentru drum.
(articol publicat în Cațavencii nr. 6/135 din 12 februarie 2014 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment