O excursie de o zi la Leeds m-a costat doar 7,50 lire, rezervarea online a locului într-o cursă National Express, off-peak, pe ruta Manchester-Leeds și retur. Coborît dimineață în autogara din centru, m-am uitat degeaba după punctul de informare turistică, gazdă a standului cu hărțile orașului. Un nene cu chipiu și vestă reflectorizantă m-a pus să-l caut la vreo zece minute de mers pe jos, în gară. Cu același rezultat: oficiul s-a mutat, de fapt, la subsolul clădirii în care sînt cazate biblioteca centrală și galeria de artă, alte cinci minute de pedestraș mai încolo. „Cum ieși din gară în City Square, o să dai de o clădire veche cu turn și ceas: e The Old Post Office. O ocolești prin dreapta, mergi pe Park Row pînă la prima intersecție, faci stînga 20 yards, traversezi bulevardul Headrow și cobori cîteva trepte.” OK, așa o să fac, thanks, mister policeman, sir.
Și, dacă tot ajunsesem acolo, după ce mi-am luat harta, am intrat și în Leeds Art Gallery, mai ales că-mi sărise în ochi un nume scris cu litere imense pe fațadă: Paul Neagu. Da, doamnelor și domnilor, un român și lucrările sale nonconformiste, oaspeții unei expoziții temporare din Henry Moore Institute, perete în perete cu galeria. Am ieșit după vreo oră, în transă, pe ușa spre Millennium Square și Leeds City Museum. Pînă la prînz eram atît de plin de artă contemporană și de istorie locală, încît aveam ochii tulburi, dădeam pe-afară: trebuia să-mi aerisesc nițel creierul, lăsîndu-l să compileze și alte chestii mai ușurele.
Deși nu e considerat ca fiind foarte turistic, Leeds are suficiente obiective cu care să nu plictisească vizitatorul de-o zi. Pentru doamnele însoțite de un card fără limită de cont care au văzut destule exponate de muzeu la viața lor, atracția principală e nelipsitul cartier de shopping care gravitează în jurul pietonalei Briggate din centru, celebru pentru străduțele acoperite cu arcade victoriene, doldora de buticuri și shop-uri de firmă. În mijlocul uneia dintre ele, în Victoria Quarter, un pian aștepta un amator care să-i atingă clapele (n-am rezistat impulsului de a încerca ta-ta-ta-dam-ul simfoniei compozitorului surd: Entschuldigung, Herr Beethoven!).
Dar poate căutați un restaurant: în intersecția unei artere principale cu semipietonalele care gem de baruri, cluburi, cafenele, la Corn Exchange, fosta Bursă a Porumbului de acum o sută și ceva de ani în formă de dom cu acoperiș de sticlă, pe scările de la intrare, în plină stradă, un nene își mînca tacticos lunch-ul dintr-o casoletă, direct pe trotuar. Nu e ceva neobișnuit, localnicii iau masa frecvent în aer liber, printre trecători. Totuși, dacă vrei mai puțini spectatori pentru recitalul tău la furculiță, e recomandat să faci pauza de masă pe băncile din Park Square, părculețul liniștit, ferit de tumultul orașului, de pe vremea lui King George, ascuns după niște clădiri la fel de vechi, în care ai colegi de masă, pardon, de bancă, domni la costum și cravată care-și consumă senvișurile, elegant, pe tabletă.
Sau și mai departe de haosul traficului din centru, pe faleza flancată de blocuri cu ferestre spre apă a rîului Aire, după ce ai traversat o punte dedicată exclusiv pietonilor și bicicliștilor spre canalul pe malul căruia terasele respiră un alt fel de aer. De aici, după o hidratare scurtă (o Stella la 330 ml – 4 lire, un pahar de vin – 5,50), plimbarea poate continua în lungul rîului pînă în zona Leeds Dock, unde se află moderna clădire a Royal Armouries Museum. În care am stat pînă la închidere, la 5 p.m.: am mai avut timp doar de o bere scurtă în barul Milo, de pe Call Lane, pînă la autobuzul de întoarcere în Manchester.
P.S. Despre ce poate fi văzut în interiorul Royal Armouries, precum și înăuntrul celorlalte muzee vizitate în Leeds, detalii într-un articol special, pe catavencii.ro.
(articol publicat în Cațavencii nr. 48/228 din 2 decembrie 2015 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment