FC InterRail Europa (2)

Cum spuneam și în textul de data trecută, călătoria cu trenul se apropie cel mai mult de noțiunea de turism: în avion, nu ai geamuri mari pe care se derulează scene cu munți sau orașe la scara 1:1, în mașină, nu poți să te plimbi pe culoarul dintre scaune, ca să te dezmorțești în timp ce bei o bere. Continuăm, deci, prelegerea despre InterRail și InterRail-iști, cu cîteva indicații practice:

• Dacă ești dependent de bicicletă, poți s-o iei cu tine în călătorie (în vest – nu numai în Olanda –, vagoanele au o platformă dedicată): scutești astfel și costurile cu transportul în comun prin oraș

• Contrar experienței traumatizante de pe trenurile românești, poți să-ți lași liniștit bagajul la capătul vagonului, în spațiul special amenajat. Roagă-te doar să n-ai ghinionul de a fi tovarăș de călătorie cu vreun conațional mai iute de mînă

• Dacă ajungi undeva dimineața și pleci seara, cu un tren de noapte, lasă-ți rucsacul la “Bagaje de mînă“ și ia cu tine doar un ghiozdan (te costă cam cît o bere, în oraș: în Florența, i-am plătit 4 euro unui dulap ca să aibă grijă cîteva ore de rucsacul meu)

• De evitat cumpărarea de sendvișuri de la chioșcurile de pe peron: sînt foarte scumpe și n-aș paria pe termenul de valabilitate a ingredientelor; dacă ai timp, ieși din gară și caută primul supermarket. Exemplu, mușcat personal: în Budapesta Keleti, cu banii dați pe două felii de pîine și niște resturi de șuncă pe brînză, mi-aș fi luat o porție de cîrnați cu fasole. Și o bere

• Dacă ai traseu prin Franța, mare atenție la programul grevelor personalului SNCF. Poți să rămîi blocat într-o haltă pe termen nedefinit; eu, beneficiind de o grevă locală la granița cu Spania, am fost nevoit să iau taxiul de la Portbou la Perpignan

• Apropo de Spania: după atentatele teroriste din 2005 de la Madrid, în gările spaniole s-a instituit un regim de control acces draconic, cu turnichete la intrarea/ieșirea în/din zona peronului – bara se mișcă doar după ce scanezi biletul (nu, biletul InterRail nu încape în fanta aia: prezintă-te cu el la un ghișeu și o să primești un tichet cu valoare 0, ca să nu rămîi blocat în gară). Plus că, pînă să urci în AVE, TGV-ul spaniol de care vă ziceam data trecută, pui bagajele pe bandă, ca la orice check-in de aeroport
• Eu am folosit pass-ul InterRail și pe rețeaua berlineză de metrou de suprafață S-bahn, dar nu-s foarte sigur că tanti de la ghișeul de informații era convinsă că e valabil (e drept, nici n-am întîlnit vreun controlor care să zică contrariul)

• Gările occidentale, indiferent de mărime, sînt bine semnalizate: cu ochii pe indicatoare, te orientezi foarte ușor. Nu ca în gările românești, unde te piși pe tine de două ori pînă să găsești infecția aia care se cheamă toaletă

• Care toaletă, în majoritatea trenurilor occidentale, e neverosimil de curată, cu mici excepții (Portugalia, Italia). Ca regulă general valabilă, în Europa, gradul de curățenie în tren scade ușor, de la nord la sud, și, brusc, de la centru către est

  (articol publicat în Cațavencii nr. 15/144 din 16 aprilie 2014)