Săptămîna trecută, de miercuri pînă sîmbătă, Rîșnov a fost iar capitala mondială a metalului greu: muzicieni și spectatori de prin toată Europa, dar și din SUA, Honduras, Africa de Sud sau Brazilia, au participat la a treia ediție de Rockstadt Extreme Fest. Vreo 5.000 de turiști, care s-au mutat pentru patru zile la Rîșnov și în împrejurimi. Pentru că tot ce înseamnă cazare în oraș a fost rezervat complet încă de prin februarie, lumea care s-a trezit mai tîrziu a avut doar varianta campingului pe gazonul stadionului local. Sau naveta către cazări din Brașov, Cristian, Zărnești.
Promovare mai mare ca Rockstadt n-a văzut niciodată orășelul ăsta care are ceva obiective turistice (între timp, de la ediția trecută, a apărut un lift pe Dealul Cetății și un parc tematic cu dinozauri), dar își primește oaspeții cu un peisaj urban dezolant. Am găsit un Rîșnov și mai distrus decît anul trecut: în centru, dai peste tranșee (o viitoare parcare subterană, cică), străzile alăturate arată ca după bombardament, iar Primăria a rezolvat problema cerîndu-și scuze pe un banner. În aceleași două supermarket-uri ale orașului, un Benny și o Pilla depășite de avalanșa de clienți, angajați încruntați afișau niște fețe pe care se putea citi exasperarea: Iar voi?
Cu excepția reconfigurării spațiului de festival și a numărului de trupe (45, din 16 țări de pe patru continente) care crește constant de la an la an, Rockstadt 3 n-a fost cu mult diferit față de edițiile anterioare: același public educat, studenți sau patroni de SRL și PFA, părinți tineri cu copii mici – intelighenția rock românească venită la fest cu gașca de amici, la reîntîlnirea cu prieteni de concert din toată țara. Oameni care ascultă muzică dură, într-un spirit de fraternitate care mai poate fi întîlnit doar pe munte (n-a existat nici un incident major, iar obiectele pierdute au fost găsite și recuperate de proprietari); Rockstadt e pentru ei o supapă de defulat presiuni cotidiene: restanțele din toamnă, căcaturile de la job, statul în trafic, maldărul de facturi din cutia poștală, mă rog, toate celelalte bucurii zilnice.
Atmosfera generală a fost, ca să folosesc un cuvînt la modă zilele astea, incendiară. Chiar la propriu: la primele concerte, începute după-amiază devreme, din cînd în cînd, un steward răcorea publicul cu furtunul pompierilor; pe dinăuntru, fiecare se răcorea cu bere la jeton – 6 lei. Alte prețuri: la standurile de merchandising, tricoul festivalului costa 50 de lei (DVD cu filmări de la edițiile 2013 și 2014 inclus); la rulotele cu mîncare, o fasole la ceaun + cîrnat era 5+10 lei (vedeta serii a fost însă un vițel la proțap – 10 lei / 100 g –, din care, în două ore, au mai rămas doar coastele descărnate). O cronică muzicală foarte sumară: s-a auzit în principal death metal și ceva black, în rest un melanj de metale cu influențe de progresiv, gothic, industrial. Pentru fanii secției ritmice, toboșari din diverse trupe au susținut recitaluri la scena mică, Drum Stage; Septimiu (Code Red), Răzvan (Luna Amară), Alex (Krepuskul), ca să dau numele care au avut audiență maximă. La scena mare, trebuie remarcate prestațiile solide ale capetelor de afiș: Moonspell (care a cîntat tot albumul Wolfheart, la aniversarea de 20 de ani de la lansare), Biohazard, At The Gates, Marduk, Kataklysm. Revelațiile: brazilienii de la Krisiun și australienii de la Be‘lakor. Show-ul: norvegienii de la Vulture Industries au adus pe scenă un doctor și un contabil și au aruncat în public cu bancnote de un dolar. Fake, desigur (și doctorul, și contabilul, și banii). La show trebuie trecute și personajele din fața scenei: tipul cu steagul românesc ajuns pe la mai toți vocalii, fetele care au făcut crowdsurfing direct sau pe o barcă pneumatică, liderii mosh pit-ului, un olandez de 2,20 metri din Haga, care arăta ca un uriaș printre pitici, și Dave “Moș Crăciun“, cum a fost botezat de cei din jur, un londonez cu plete și barbă albe ca zăpada care vorbește aproape perfect românește (de vreo opt ani, are o casă pe lîngă Toplița).
Cea mai scurtă caracterizare a ceea ce s-a întîmplat la Rockstadt am auzit-o în discuția a doi localnici între două vîrste, întîlniți joi pe drumul dintre zona festivalului și oraș. Ce-i, mă, aici?, a întrebat nedumerit unul dintre ei. Spectacol de rockeri, a venit prompt răspunsul.
(articol publicat în Cațavencii nr. 33/213 din 19 august 2015)
Be the first to comment