Ai ajuns în Praga. Orașul Vechi, ceasul astronomic din turnul Primăriei, Castelul, muzeul Kafka, podul Carol, plimbare cu tramvaiul, bere… A, da, clar, primul lucru pe care trebuie să-l faci odată sosit aici e să bei o bere. Dacă ești genul care preferă o berărie liniștită, de cartier, recomandarea de azi nu e pentru tine. Dar dacă nu te deranjează compania zgomotoasă a altor sute de turiști setoși și vrei să bei o bere istorică, o găsești pe strada Křemencova din Nové Město (Orașul Nou), în, poate, cea mai cunoscută berărie pragheză, U Fleků. Ce-i sigur e că-i cea mai veche: de pe la 1499 încoace, sute de generații de cheflii și-au împleticit pașii și limbile pe-aici.
Imediat ce treci pe sub ceasul vechi de deasupra ușii de la intrare, dai într-o tavernă imensă (opt saloane ticsite cu mese și bănci din lemn) care, deși are peste o mie de locuri, e mai mereu aglomerată. Nici nu te-ai așezat bine la masă că ți-a și apărut o Flekovská třináctka în față. Nu încerca s-o pronunți, bea-o pur și simplu: e berea casei, pe care n-o găsești nicăieri în altă parte. Neagră, gustoasă, dar destul de scumpă – un țap îți găurește buzunarele de 55 CZK (1 euro = 25 CZK).
Ți-ai golit berea și vrei să iei o pauză? Pune suportul din carton peste halbă. Altfel, chelnerul te alimentează automat cu una nouă și îți mai trage o dungă pe carton. O să insiste să-ți livreze și un shot de Becherovka (cică e o tradiție cehă obligatoriu de respectat), un fel de tărie dulceagă, undeva între șnaps și lichior, care în combinație cu berea e letală. Este recomandat s-o refuzi ferm, mai ales că și Becherovka asta e o scumpă (89 de coroane).
Caracteristică în U Fleků e atmosfera tovărășească în care oameni veniți din toată lumea își consumă berea și vorbesc amical, fiecare pe limba lui, cu vecinul de masă. Nu-i sigur că cineva ascultă. Și, bineînțeles, celebrul acordeonist care trece printre mese și împarte dedicații clienților mai încinși care nu ezită să bage un karaoke pe șlagăre internaţionale mai vechi sau mai noi, de la Katiuşa la E viva Espana!. Dacă știe și Ionel, Ionelule, habar n-am, nu l-am întrebat.
(articol publicat în Cațavencii nr. 45/72 din 14 noiembrie 2012 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment