ADRIAN VOICAN, BIBI: „Oamenii care au călătorit foarte mult nu au pretenții absurde“

Adrian Voican, președinte BIBI Group. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Adrian Voican, președinte BIBI Group. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

De ce n-avem plaje blueflag și restaurante cu stea Michelin în România? Adrian Voican explică.

Plajele certificate blueflag n-au prins în România.

A fost și la noi o acțiune de genul ăsta – la un moment dat, erau vreo cinci sau șase blueflag-uri în Mamaia, după care lucrurile s-au stins, ca orice minune care ține, nu trei zile, da’ vreo trei ani, să zic așa. Există niște criterii de îndeplinit. Dar, dacă tu ai o plajă foarte mare, umplută cu șezlonguri, și merge treaba, de ce trebuie să-ți bați capul să fie blueflag? Adică merge la un hotel de cinci stele, să ai și plaja blueflag. Dar dacă te duci în Eforie și e popular, și vin clienți din zece, douăzeci, treizeci de hoteluri, toată lumea pe aceeași plajă… Nu ține numai de organizare, e vorba și de calitatea nisipului. Trebuie să faci multe lucruri și e prea greu să te acreditezi cu chestia asta – merită numai dacă vrei să faci ceva exclusiv. Adică ceva de zona premium, lux și atunci zici: am și plajă blueflag, și restaurant Michelin…

Da, da, chiar asta era următoarea întrebare: de ce nu avem restaurant cu stea Michelin în România?

E prea greu, trebuie să ai ambiție. Să fii capabil, dacă scoți patru farfurii în același timp și una-i puțin mai rece și una puțin mai caldă, să le arunci. Asta înseamnă că trebuie să coste 500 de euro chestia aia în meniu, ca să arunci că n-au ieșit toate odată. Nu sîntem încă acolo, și nici nu cere piața așa ceva. De-aia spuneam: dai un ton că e deschisă România pentru investiții, dai un ton că-ți crește turismul, dai un trend că există voucher-e de vacanță și politici de promovare, și vezi că vin hoteluri-boutique în București, deja, cinci stele, zona asta de concept, nu doar cinci stele de tip, nu știu, Marriott, de lanț. Și astea au nevoie de o terasă care are doar patruzeci de locuri, nu trei sute de locuri. Dar acolo nu mănînci să te saturi, nu mănînci sarmale – îți aduce două floricele, o frunză și două dîre de sos pe farfurie și zice, nu știu, 200 de euro, 100 de euro, habar n-am, și au vinuri pe care nu le iei din magazin, pe care le-ai recomandat, le-ai scos dopul și le-ai servit. Nu, e o zonă specială. Dar e piață pentru toată lumea.

Eu cred că e bine că românul circulă, călătorește și, dacă merge afară, vede. Și să știi că oamenii care au călătorit foarte mult nu au pretenții absurde. Ăștia care nu prea au călătorit au pretenții absurde. E un fenomen social, psihologic, de înțeles de ce. Probabil că tocmai de asta, ca să nu se arate că nu știu sau că n-au fost. Oamenii care au mers prin toate locurile, au mîncat în Vietnam, au fost în America de Sud, au călătorit, nu sînt pretențioși – te adaptezi la țara aia, nu poți să vii să modifici țara pentru că vrei tu așa.

Pînă la urmă, turismul despre asta e, în principal: să trăiești o altă viață, viața localnicului, să experimentezi lucruri noi, să intri în contact cu el. Nu înseamnă să stai la cinci stele și să te plimbi cu taxiul prin oraș, ăsta nu e turism.

Acuma fiecare cum înțelege. Da, la bază e călătoria și să dormi în altă parte, pentru că altfel e doar o excursie. Dacă te duci acolo și vii seara înapoi, ai făcut o excursie; dacă mai și dormi acolo, deja ești turist, nu mai ești excursionist. Lumea să meargă, să călătorească în străinătate – și eu merg cu plăcere în concediu afară –, dar pe turistul român încercăm să-l influențăm, să-l convingem să stea mai mult în România. Dacă are copii mici, clar, stă. Să știi că e un prag; cînd copiii depășesc 7 ani, poate să plece cu ei, dar pînă pe la doi, trei, patru ani, nu. Nu că nu pleacă, dar nu așa de mulți. Statistic vorbind, stau mai degrabă acasă și, dacă ai facilități pentru această categorie, sigur că e ușor. Trebuie să vină cu bunica, cu mamaia, trebuie să vină cu bona, e mai complicat să-i sui pe toți în avion și să pleci cu ei, să plătești zece bilete de avion. Nu merge. N-o să bați niciodată Grecia la insule, deci, nu, ne concurăm și noi pe ce putem. Uite, de exemplu, sînt români care merg în Grecia și nu merg în Bulgaria. De ce? Păi, nu vor all-inclusive-ul ăla, așa, cantități enorme de mîncare ieftină; vor și ei un Zorba grecu’, seara, să mai schimbe taverna, dimineața, la răsărit, seara, la apus, na, călătoresc și vor altceva.

 (va urma)

(articol publicat în Cațavencii nr. 30/622 din 2 august 2023 și pe catavencii.ro)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.