Participanții excursiei “Cele mai frumoase sate românești“ plecați din București într-o cețoasă joi dimineață de început de octombrie au avut cazare pentru prima seară de vizite rurale în Mărginimea Sibiului, la Sibiel. O parte dintre ei, la Casa Luca, o pensiune de trei margarete la care-am ajuns pe înserat, după ce autocarul ne-a debarcat, cu tot cu trollere și rucsacuri, în downtown, la vreo sută de metri de…
Locul: …poarta de sub bolta de viță-de-vie a casei mari, cu multe corpuri și etaj, de peste uliță de biserică, unde gazdele ne așteptau deja pe toți cu masa întinsă. N-am avut la dispoziție decît vreo jumătate de oră de schimbat tricouri și pieptănat chelii, prin camerele în care-am fost repartizați…
Oamenii: …(eu, Georgică și Costin am nimerit în cabana numărul 4… ăă, pardon, în camera 4 cu trei paturi, dintre care unul dublu, de la mansarda placată complet în lemn), pînă la cina cu bucate tradiționale foarte apreciate de toți cei 40 de oaspeți super-flămînzi. Care-au hăpăit rapid și celebra brînză de Mărginime, și sarmalele, și plăcinta cu mere de Sibiel, și, mai ales, au consumat încîntați, mai întîi cu precauție, mai apoi, din ce în ce mai curajos, din excelenta pălincă turnată în carafe de domnul Luca, în acordurile saxofonului și acordeonului celor doi maeștri locali foarte pricepuți la sunete. Pe capătul uneia dintre mesele paralele, cu Lavinia, Cristi de la Vacanțe la țară și Ileana, blogerrița și instagramărița de costume populare românești, am constituit ad-hoc o masă a presei de turism rural la care s-au dat note maxime pentru impresia artistică și talentele gastronomice ale pensiunii. Atmosfera…
Ambianța: …excelentă, de sărbătoare populară cu dedicații speciale pentru aniversatul zilei, Georgică, cel ce tocmai schimbase prefixul vîrstei, a fost stricată de ce se întîmpla vreo 3.500 de kilometri mai încolo, la Reykjavik: era seara meciului de tristă amintire cu Islanda care-a spart gașca veselă în două. Și la început, cînd adepții lui Rădoi au dezertat de pe la mese prin fața televizoarelor, și după, cînd amărăciunea înfrîngerii ne-a trimis pe (aproape) toți la somn. Evident, după ce-am mai golit, de nervi și ciudă, încă o carafă de palincă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 43/480 din 28 octombrie 2020)
Be the first to comment