Centrul Oradei, miezul nopții, joi spre vineri. Am evadat din hotel împreună cu Traian, Bogdan și Cristi, colegii jurnaliști de turism ai infotrip-ului în zonă, și ne plimbăm nehotărîți prin Pasajul Vulturul Negru, printre terase cu puștime agitată și muzică zdum-zdum, în căutarea unui loc în care să bem o bere cît mai rock, metalică, dacă se poate (după gustul meu). Ne însoțește Natalia, fosta localnică rezidentă canadiană cu care ne-am întîlnit prima dată în avionul București-Oradea și, a doua oară, complet întîmplător, prin oraș. Un trecător amabil: “Mergeți la Moszkva: nu e departe și atmosfera este foarte faină!“.
Moszkva asta nu-i în Rusia, ci tot în Oradea, pe strada Moscovei, într-o casă veche care, din exterior, pare părăsită – o ruină cu ziduri nude, fără tencuială. După ce urci o scară în spirală pînă la etaj, la capătul unui hol lung, după masa de fussbal, dai de o cîrciumă hipsterească cu aer vintage, meniu scris cu cretă pe peretele din spatele barului și lămpi cu abajur lung deasupra tejghelei. În timp ce căscam gura la desenele psihedelice de pe pereți, m-am trezit în mînă cu un Ursus de la Bogdan, în contrapartidă la berea dată de mine anterior.
Trecătorul cel amabil avusese parțial dreptate: Moszkva n-a fost departe și atmosfera era OK. Mai puțin cea sonoră, care, la momentul respectiv, aducea mai mult a melanj de ambiental underground și televizor lăsat tare pe Duna TV; după cîtă lume vorbea ungurește în jurul nostru, mai corect ar fi fost să se numească Budapest. Pentru că văzusem la budă un afiș care populariza o seară rock, l-am întrebat pe omul de după tejghea, cam ce muzică se ascultă în mod obișnuit aici. “Muzica pe care o vrea barmanul“, a venit sec răspunsul, care mi-a amintit brusc că, de fapt, căutam un bar de metale. Și l-am și găsit, pe Google Maps-ul telefonului, ajutat de niște unguri tineri sprijiniți de bar, un el și o ea care mi-au arătat cum ajung în Abyss.
Ne-am băut berile afară, pe terasa din curtea interioară, la o discuție foarte interesantă. Deși a emigrat împreună cu familia imediat după ce-a terminat liceul și locuiește în Montreal de 13 ani, Natalia e încă foarte legată de Oradea natală: ultima dată fusese acasă prin 2013, dar știa cam tot ce se întîmplă important prin oraș. Din cîte am înțeles de la ea, chiar dacă pare a fi exclusiv barul comunității maghiare, Moszkva e un spațiu cultural frecventat de întreaga intelighenție locală, în care se întîmplă periodic diverse evenimente artistice. Un fel de Casa Carol 53 a Oradei, cum ar veni.
P.S. A, da, am ajuns și la Abyss, pe la 2,30, după ce am bîjbîit nițel pe străzile din jur. Pentru o poză cu ușa: era închis.
(articol publicat în Cațavencii nr. 38/269 din 21 septembrie 2016)
Be the first to comment