Spații de cazare la mare înălțime. Pensiunile din Maramureș

În acest episod special al rubricii de spații de cazare, facem un scurt circuit turistic printre mesele și paturile pensiunilor din Maramureș.

Dacă vine vorba de tradiționalul autentic al zonei, un loc care merită neapărat vizitat, indiferent dacă ți-e foame/somn sau nu, e Hanul Teilor din Dănești: după urcarea pe sub bolta de felinare colorate a gangului cu trepte de la intrare, ai senzația că vei mînca sau dormi într-un muzeu etnografic. Mariajul fericit dintre pensiunea rurală și hotelul decorat rustic, cu bun gust, se deduce clar din decor, de la lada de zestre încrustată din hol la baia cu încălzire în pardoseală, pentru eliminarea caloriferului inestetic, care n-ar fi din filmul ăsta. Pînă să se pună sticle și pahare pe el, barul restaurantului a avut job-ul de acoperiș al unei case vechi din satul Plopiș, de grinzi din lemn patinat de timp de la 1797 încoace. Vedeta mîncărurilor servite în grădina de vară, în șura cu masă pe roți de căruță sau în salonul de bal e un desert deosebit, o plăcintă cu mere stropită cu sirop de tei, specialitate culinară locală moștenită de la străbunicele hangiilor.

Un concept complet diferit de imaginea asta, iconic moroșană, s-a materializat în Borșa, la Brick House Resort, un complex de case de vacanță care li se vor părea foarte familiare britanicilor sau românilor care locuiesc sau au locuit în UK: viluțele din cărămidă netencuită cu peluză în față par transplantate dintr-un cartier mărginaș din Manchester direct în Maramureș. Ideea i-a venit unui borșan stabilit de 25 de ani în Germania, care a investit într-un proiect în continuă extindere cu o capacitate (momentană) de cazare de 60 de locuri, zone spa, saună, ciubăr, piscină interioară și exterioară, restaurant. Segmentul de clienți vizat sînt cei ce vor să petreacă sejurul împreună într-o căsuță în natură – practic, într-un apartament cu living, două dormitoare și baie: familiile cu copii, grupurile mici de prieteni și viitoarele cupluri nași-miri.

Pe lîngă o păstrăvărie din Săpînța, un investitor isteț a construit o microfermă (unde, în țarcul cu bucată de pădure din aval, locuiesc și niște porci mistreți), o pensiune și un restaurant cu miniexpoziție cinegetică pe pereți și păstrăv-curcubeu în farfurii, pescuit cu cîteva ore mai devreme, cu juvelnicul, din bazin. La complexul turistic Păstrăvul, cel mai bine merge salonul de evenimente, nunți, cumetrii, majorate, în care pot încăpea petrecăreți „cît trebe“, după cum a răspuns proprietarul întrebat despre capacitatea sălii.

În Breb, integrată superb în peisaj, după poarta din lemn sculptat, pensiunea Casa Moroșenilor oferă cazare, lîngă copacul cu blide colorate din bătătură, în căsuțe tradiționale de trei camere, una la parter, vizavi de bucătărioara cu sticla de horincă la loc de mare cinste, două la etaj. Dacă n-ai chef să-ți gătești singur, poți mînca ce-a pregătit gazda pentru oaspeți, la mesele amplasate pe terasa din curte sau în Casa lu’ Dochia, primul restaurant tradițional al satului deschis la mansarda unei case vechi din lemn, restaurată și amenajată inspirat, cu perete de geamuri spre livada din spate. Stăpîna casei, Andreea, o doamnă tînără, foarte simpatică, poate fi găsită și în micul magazin cu suveniruri autentice care vinde trăistuțe din cergă sau borcane cu diferite bunătăți preparate cu ingrediente locale.

Un pic mai încolo de Casa Moroșenilor, la Casa din Vale, niște clujeni au redescoperit traiul simplu și curat de la țară. Istoria locului e scurtă: Florin și Roxana au cumpărat, acum zece ani, o căsuță veche, doar pentru ei, și pe urmă nu s-au mai oprit din extinderea gospodăriei. 28 de locuri de cazare, în șapte case bătrînești originale (o mică parte a patrimoniului arhitectonic local salvat de la foc), au la dispoziție oaspeții, în căsuțe cu două-cinci paturi; la momentul meselor, sînt încurajați să meargă să mănînce în sat, la localnici. Dincolo de cazare, cei doi au gîndit activități pentru turiștii care vor și altceva decît clasicele experiențe maramureșene – au transformat locul într-un hub cultural, creînd, în spațiul generos dintre căsuțe, mai multe evenimente: pe lîngă seri cu ceterași, ateliere și seminarii cu oameni interesanți, proiecție de film în aer liber, patru tîrguri anuale, teatru pentru copii și chiar un mic festival, în august, pe scena poieniței din vale, unde se întîmplă concertele unor trupe de diverse genuri muzicale, nu numai folclor. La momentul vizitei noastre, singurele instrumente la care se exersa foarte sonor erau motocoasele.

(articol publicat în Cațavencii nr. 19/711 din 14 mai 2025 și pe catavencii.ro)