Sîmbătă dimineață, pe la 6, invadam Gara de Nord împreună cu colegii din ATGR, pregătiți de o expediție de studiat avalanșe în Bucegi, la Cabana Diham, deși, după cît a nins în ultima vreme în București, aplicația 4 a școlii de ghizi se putea ține liniștit prin munții de zăpadă din Berceni sau Militari.
Locul: Am coborît din tren la Predeal și peronul s-a aglomerat brusc, cu 85 de oameni cu rucsac care căutau taxiuri spre intersecția șoselei Predeal-Pîrîul Rece cu drumul forestier care urcă la Forban. După regruparea în locul ăsta, în vreo o oră și ceva de ascensiune în monom, călcînd pe urmele celor din față, pe traseul marcaj punct roșu, ajungeam pe la prînz la Cabana Diham (1.320 m).
Dotări: Am fost întîmpinați, în sala de mese ornată festiv, ca pentru un revelion pe vechi, cu cheile camerelor. Prea multe locuri libere n-au mai rămas în dormitoarele cu 2-9 paturi ale cabanei: de exemplu, la etajul 1, în camera 102, cu balcon mare, baie cu duș și căldură tropicală, cele șapte paturi au fost complet ocupate, în ordinea numelor de pe tricou, de Alex, Claudiu, Dan, Doru, Grig, Horia și Victor.
Prețuri: 30 de lei/pat/noapte. Mîncare foarte bună: am testat personal ciorba de cartofi cu afumătură (8 lei) și ceaiul cu rom (1 leu). Vecinii de masă și-au luat sarmale cu mămăliguță (10 lei porția), confecționate de însăși Mama Oara, mama montaniarzilor, și livrate de Tata Gigi, șeful de ghișeu care primește comanda.
Ambianță generală: Diham e o cabană montană cum puține mai există – nu numai în Bucegi, în toți Carpații românești. Că aici se păstrează încă viu spiritul muntelui e meritul oamenilor pomeniți mai sus, soții Bordea, cuplul de cabanieri care a găzduit și educat generații întregi de munțomani, primind de-a lungul timpului un perete întreg de diplome.
Ambianță particulară: După ce ne-am cazat și am mîncat de prînz, programul aplicației a început cu studiul avalanșelor, într-un vîlcel, ceva mai sus de cabană. A continuat cu tehnologia construcției unui adăpost în zăpadă, pentru o ediție de spații de cazare la mare înălțime de avarie, simularea unei ture în condiții de noapte cu un traseu prin pădure, pe întuneric, fără frontale, și un concurs de orientare turistică contracronometru, pe un platou de lîngă cabană, prin nămeți, cu busola în mînă (l-am făcut în 9 minute – am prins locul 2). Și s-a încheiat, în sala de mese, cu un concert de folclor de cabană cu Vampirul and friends. Pe la 4, eram încă în hol, cîntînd cu Ovidiu și cu niște soldați ai batalionului de vînători de munte de la Diham militar. El, la chitară, noi, la sticle și voci.
(articol publicat în Cațavencii nr. 2/285 din 18 ianuarie 2017)
Be the first to comment