Cabana Groapa Seacă a fost, într-o duminică seara, punctul terminus al unui traseu epuizant (Refugiul Cîrja – Parîngul Mare – Roșiile – Refugiul Agățat – Șaua Groapa Seacă), pe care am mărșăluit mai bine de zece ore, fără pauză de masă, energizați doar de banana și batonul de ciocolată de la micul dejun și de imaginea unui duș fierbinte asociat cu o saltea moale, extrem de seducătoare după o noapte de cazare la mare înălțime (2.200 m), la cort.
Adresa: Într-o depresiune montană din apropierea defileului Jiețului, la extremitatea nord-estică a masivului Parîng. Altitudine 1.208 m.
Căi de acces: DN 7A Petroșani-Brezoi; kilometrul 18, față de Petroșani, kilometrul 92, față de Brezoi. Sau DN 67C Sebeș-Novaci (cunoscut autoturiștilor de duminică mai mult sub numele de vedetă Transalpina); aproximativ 10 km de Obîrșia Lotrului și de intersecția cu DN 7A.
Dotări: 38 de locuri în camere cu 2-5 paturi, restaurant-terasă, citate din din mari filosofi montani, pe pereți. Cabana a fost renovată acum patru ani, la ultima schimbare de proprietar; pe lîngă curent electric și diverse amenajări interioare/exterioare, au mai apărut o saună și un bazin cu păstrăvi, în curtea din spate. Motocicleta portocalie cocoțată pe un buștean, la poartă, nu poate fi trecută la dotări. Și nici semnalul de mobil, absent cu desăvîrșire din toate rețelele.
Prețuri: Am intrat în curtea cabanei pe la 7 p.m., odată cu un polonez în sandale coborît dintr-un Transporter cu portbagaj deasupra. Cît am băut noi pe terasă un ceai de fructe (3 lei), respectiv, un Pepsi (6 lei), de rehidratare, nerăbdători să se finalizeze formalitățile de cazare (100 de lei dubla cu baie), pe la mesele celelalte se servea cina. Apropo, păstrăvul e 7 lei / 100 g, pentru cine întreba în paragraful precedent.
Ambianță: N-am interacționat deloc cu lumea din cabană, am preferat ambianța visată toată ziua, un duș fierbinte, clocotit chiar, pe alocuri, și o pernă tăcută. A doua zi dimineață aveam să aflăm de la cabanierul-patron că avuseserăm mare noroc, aseară: camera în care am dormit era chiar ultima disponibilă. Dacă ajungeam jumătate de oră mai tîrziu, singura variantă de cazare era pajiștea de alături, pe care urma să punem (iarăși) cortul. O adevărată plăcere, pe ploaia măruntă care tocmai începuse.
(articol publicat în Cațavencii nr. 31/211 din 5 august 2015)
Be the first to comment