N-om fi avînd noi Luvrul Parisului sau Prado-ul Madridului, dar există și în România muzee care chiar merită vizitate. Și, surpriză, nu neapărat în oraș, adică nu vorbim aici de Brukenthal-ul Sibiului sau de Palatul Culturii din Iași. Poate cel mai tare dintre toate muzeele neștiute din România așteaptă să fie găsit în județul Constanța, la Topalu – Muzeul de Artă „Dinu și Sevasta Vintilă“, păstrînd toate proporțiile și simțul realității, un fel de Albert and Victoria Museum românesc în care sînt prezentate vederii operele cam tuturor pictorilor autohtoni importanți. Grigorescu, Luchian, Tonitza, Pallady, Petrașcu, Dărăscu, Steriadi, Ressu, Ciucurencu, Băncilă, Aman, Baba, Piliuță n-au mai încăput în celebra colecție londoneză de artă, dar sînt prezenți la Topalu: aproximativ toată istoria artei plastice clasice românești din ultimii o sută cincizeci de ani e adunată în încăperile unei clădiri de dimensiuni modeste, care, pentru MNAR-ul bucureștean, nu s-ar califica nici ca spații de magazie.
Cum a ajuns o comună constănțeană, singura din țară cu un muzeu de artă atît de valoros, să rivalizeze cu instituții muzeale prestigioase din Capitală sau din marile orașe? Și nu prin artă naivă, specifică mediului rural, ci expunînd cei mai importanți artiști plastici români, care, contorizînd toate prețurile estimate ale tablourilor de aici, au creat din penel un patrimoniu cultural de cîteva milioane de euro? Povestea acestui muzeu începe în 1960, cînd doctorul Gheorghe Vintilă (1898-1978), un împătimit colecționar de artă românească, donează comunei natale, Topalu, 228 de lucrări de pictură, sculptură și grafică în scopul constituirii unei colecții publice în fosta locuință a familiei, Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă“, botezat cu numele părinților săi și devenit, în același an, secție a Muzeului de Artă Constanța. Doctorul Vintilă a lăsat cu limbă de moarte să fie înmormîntat în curtea muzeului, dorință respectată abia după 1990, cînd a fost reînhumat, lîngă – mai exact, sub – bustul realizat de sculptorul Oscar Han, cel mai bun prieten al său.
Dacă, din exterior, clădirea pare o școală, nimic nu-i întîmplător: Dinu și Sevasta Vintilă au fost cei dintîi învățători ai comunei și participanți activi la construirea, în 1920, a primei școli a satului. Inițial, o casă bătrînească cu șase camere, casa părintească a donatorului s-a transformat prin reconfigurare, extindere și modernizare într-o galerie de artă cu 13 spații expoziționale. Din păcate, deși relativ aproape de un sit arheologic devenit obiectiv turistic (Cetatea Capidava), prea mulți vizitatori nu ajung la această remarcabilă colecție de pictură românească, una care, cum spuneam și la început, poate purta titlul neoficial de cel mai necunoscut muzeu de artă din România.
Deci de-acum înainte nu mai aveți scuza că n-ați știut, pentru ca, în drumul spre/dinspre mare, să faceți un mic ocol, pentru un scurt popas de cult-turism la Topalu. Nu-i un efort prea mare (biletul de intrare, întreg, în sezon, costă doar 10 lei) și nu durează foarte mult: în loc să mai bei un pahar de bere pe plajă și să stai vreo două ore în trafic, te poți întîlni peste timp și spațiu cu maeștrii șevaletului românesc.
P.S. Faza nostimă e că cel mai des îl văd (chiar dacă doar pe dinafară) cei care au probleme cu legea: muzeul se învecinează cu sediul Poliției locale.
(articol publicat în Cațavencii nr. 34/523 din 25 august 2021 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment