După reperele arhitectonice ale plimbării prin oraș, ca să-ți faci o imagine cît mai completă a Cadizului, ai nevoie și de cele istorice, culturale sau artistice. Urmează, deci, Cadiz: Muzee, cîteva selecțiuni de pe lista muzeelor cu intrare liberă (pentru cetățenii UE), care așteaptă doar să-ți faci timpul necesar ca să le vezi.
La Castillo de Santa Catalina, turistul care și-a propus o promenadă pe faleza nordică la Atlantic ajunge și fără să vrea: dai de el chiar în capătul plajei La Caleta, în dreapta, cum te uiți la ocean (nu-l confunda cu cel din stînga, Castillo de San Sebastian). Denumirea este cumva înșelătoare (un false friend, dacă o traduci, mot-à-mot, „castel“), Castillo de Santa Catalina fiind, de fapt, un fort în formă de stea cu aproximativ cinci colțuri și ziduri groase, ridicat din piatră masivă, pe două niveluri, deasupra țărmului. Fost bastion de apărare costieră și pușcărie militară, Santa Catalina a devenit în vremurile noastre un spațiu cultural pentru diverse evenimente artistice și expoziții temporare. O sală este dedicată permanent exploziei din 18 august 1947 (cea mai mare catastrofă locală din toate timpurile: un depozit de muniții rămase din cel de-al doilea război mondial – majoritar, mine marine și torpile, în total vreo două sute de tone de TNT – a sărit în aer, din motive necunoscute, cu tot cu o parte din oraș); în capela veche de mai bine de trei secole (1693) poate fi admirată, momentan, o miniexpoziție de artă plastică. Artă plastică, la propriu: niște plastic prelucrat artistic într-o instalație modernă de flori artificiale, pene multicolore și fulgi superexpresioniști. Din curtea interioară a fortăreței care are, azi, ca santinele, doar cîteva pisici maidaneze, poți urca pînă pe metereze, pentru o panoramă a plajei extinse mult în apă și a bărcilor de pescar eșuate în nisipul ud al refluxului.
Principalul muzeu al orașului, Museo de Cadiz, se află într-o clădire impozantă din apropierea pieței și a părculețului cu Monumentul Constituției de la 1812. La începutul lui februarie era deschisă doar secția de arheologie de la parter. Din holul cu dulapuri metalice pentru bagajele lăsate obligatoriu aici (ghiozdan, poșetă, umbrelă, orice-ai avea cu tine, în afară de haine: paznicul e foarte ferm în privința asta), intri direct în istoria în lut, piatră și metal a celui mai vechi oraș european, colonia feniciană Gadir din urmă cu 2.500 de ani: artefacte neolitice sau din epoca bronzului, vase preistorice, fragmente de coloană și statuete antice, plus un mozaic norocos cu svastică transplantat dintr-o vilă romană de secol II d.Chr., din perioada în care Cadizul se numea Gades. Cele mai valoroase exponate, celebre prin emisiunile de pe Viasat History, sînt două sarcofage feniciene de formă antropoidă din marmură, datate 470-480 î.Chr. Unul masculin, descoperit în 1887, altul feminin, dezgropat în 1980. Cercetătorii au anunțat, recent, că scheletul găsit în Dama de Cadiz, porecla sicriului feminin, a aparținut unui individ de vreo 45-50 de ani. Dovadă, pentru LGBT-iști, că și pe vremea aia trăiau femei captive în corp de bărbat care și-ar fi dorit operații de schimbare de sex.
Un loc de vizitat neapărat, mai ales dacă ești venit în concediu cu copiii, e Museo del Titere din bastionul Santa Elena, parte a complexului arhitectural al porților de intrare în Orașul Vechi, Las Puertas de Tierra, cu acces de pe trotuarul care urcă dinspre port și gară.Muzeul Marionetelor, colecția Francisco Peralta, desfășurat pe un întreg nivel, dintr-o sală în alta a etajului locuit de regi și regine, prinți mauri și cavaleri în zale, vrăjitoare și menestreli, toate personaje de teatru de păpuși sau operetă pentru copii (una creată chiar de compozitorul local Manuel de Falla, după un episod din Don Quijote). Deși informațiile sînt doar în spaniolă, n-ai nevoie de prea multe explicații, în afară de proveniențafigurinelor atîrnate pe pereți sau fixate în cutiile din lemn cu scenă și cortină. Manevrabile cu sfori sau cu bețe, realizate în diferite stiluri, cu dimensiuni de la degetul de mănușă la dragonul chinezesc, rudele lui Pinocchio din toată lumea așteaptă ca niște mîini pricepute să le aducă la viață, spre încîntarea copiilor de toate vîrstele. Familia lui Pinocchio din toată lumea, mai puțin România: lipsesc din spectacol vedetele bîlciului mioritic, Vasilache și Mărioara.
(articol publicat în Cațavencii nr. 11/653 din 20 martie 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment