În ultima noapte a infotrip-ului din Voievodina de Sud de acum cîțiva ani, am avut ocazia să dorm, în premieră, și în Pancevo. La Luigi Mario, un spațiu de cazare sîrbească care era hostel doar pentru că așa spuneau literele mari de pe fațadă.
Locul: Relativ aproape de centru, la vreo zece minute de mers pe jos, în bloculețul cu o casă a scării foarte îngustă și zece camere împrăștiate pe cele patru niveluri ale P+2+M-ului din proiect, care avea alura unui sediu de firmă cu magazin la intrare. Din dubla cu fereastră spre acoperișurile vecine de la ultimul etaj unde-am dormit singur, coboram mahmur în cafeteria de la parter, spre barul și mesele bufetului suedez ale micului dejun de dinainte de plecare.
Prețurile: Înainte de pandemie, pe sistemele de rezervări, camera asta se vindea cu 21 euro; plus încă 3, dacă voiai și micul dejun pe care l-am înghițit eu, în dimineața aia, un pic cam împiedicat.
Oamenii: Ajunsesem aici, în după-amiaza precedentă, în timp ce, pe un televizor fixat pe transmisiunea de la Roland Garros, Ostapenko o bătea pe Halep ca pe covoare, împreună cu veselul grup de colegi FIJET ai excursiei de presă sîrbești, așteptîndu-mă să găsesc înăuntru forfota instalatorilor și pizzaiorilor sugerați de numele personajelor de joc video de pe firmă. Nimeni n-ar mai fi încăput însă de noi: nu atît de molcomii clujeni Bogdan și Florentina, cît de gașca ex-iugoslavă de jurnaliști 60+, sîrbi, croați, bosnieci, sloveni, macedoneni, plus un slovac, care se înțelegeau între ei de minune. Mai ales cînd comutau cu toții pe limba universală rakija.
Ambianța: După cum ziceam și la început, Luigi Mario era un fel de combinație de cămin studențesc cu hotel de două stele care nu prea avea legătură cu conceptul de hostel. Mai sînt și pe la noi cazuri de patroni de pensiune sau de afaceri cu camere de închiriat turiștilor care confundă noțiunile – în capul lor, hostel înseamnă doar loc de cazare ieftină, nu și spațiu de socializare între călători. Nimic grav, însă: am făcut noi modificările necesare, în sensul ăsta, descris și de Kusturica sau Bregovic, mai pe seară, după încălzirea preliminară la o berărie din centru.
(articol publicat în Cațavencii nr. 12/501 din 24 martie 2021)
Be the first to comment