Spații de cazare la mare înălțime. Jugendherberge, Innsbruck

Coborît din Flixbus-ul de noapte venit de la Salzburg, via München, în Podul de pe rîul Inn, mi-a luat vreo jumătate de oră de mers pe jos, din centru, pe drumul cel mai scurt, pînă s-ajung, într-o dimineață ploioasă, cu ceață persistentă, la Jugendherberge, locul meu de pus capul pe pernă pînă la berile Oktober Fest-ului de a doua zi,…

Locul: …singurul hostel din Innsbruck, ultramodern, în 1976, cînd s-a construit buncărul din beton de la marginea orașului, aproape pe malul Inn-ului, pentru schiorii Jocurilor Olimpice. Exact cînd pensionara de după geamul plin de bancnote cu fețe celebre* al ghișeului recepției trăgea obloanele și pleca acasă. Bine măcar că mi-a dat voie înăuntru și nu m-a lăsat sinistrat în ploaie. Cum check-in-ul urma să-l fac abia după orele 15, pînă s-a întors tanti și a redeschis recepția, a fost suficient timp să fac turul de onoare al spațiilor comune, sala de mese, sala de lectură, TV room-ul, cum scrie pe ușa încăperii destinate spectatorilor de televizor (What?!), ba chiar să și moțăi pe una din canapelele din lobby, recuperînd din somnul pierdut printre scaunele autocarului.

Prețurile: 26 de euro, cash, pentru un loc în camera de șase paturi și un mic dejun inclus (by the way, consistent, cu ofertă peste medie: cereale, iaurt, mezeluri, brînzeturi, gemuri, roșii și castraveți, mere și piersici), poate părea mult, dar, credeți-mă, asta era, în toamna trecută, și cred că încă mai e, cea mai ieftină cazare în Innsbruck.

Oamenii: Cînd mi-am lăsat rucsacul în locker-ul patului de la parterul bunk bed-ului de lîngă ușă și-am plecat în oraș, camera B11 de la etajul 1 n-avea încă nici un ocupant. Abia după ce m-am întors din peregrinările urbane, i-am cunoscut și pe colocatari: nenea tăcut în vîrstă de 63 de ani din Singapore, indonezianul student la Lausanne și cuplul de spanioli tineri stabiliți cu munca la Praga, munțomani veniți să urce crestele zonei.

Ambianța: Tipic austriacă: ordine și curățenie, liniște și seriozitate. Aspect și atmosferă disciplinată de internat de liceu scos dintr-o conservă comunistă a anilor ‘70, genul de loc în care personalul ridică o sprînceană cînd cineva vorbește ceva mai tare. Chiar dacă e mai vechiuț și așteaptă clar o renovare, Jugendherberge are porțiuni care ar trebui să rămînă așa cum sînt: bucata de peluză cu mese și scaune de după ferestrele bucătăriei, unde-ți mesteci sendvișurile la aer curat, cu ochii pe versanții Alpilor, de exemplu.

* Regina Elisabeta, Ghandi, Mandela, Ștefan cel Mare, ca să enumăr doar cele mai cunoscute figuri, semn c-au dormit în hostel, printre alții, și britanici, indieni, sud-africani, moldoveni. Și, da, foița de plastic albastră de 2.000 de lei cu eclipsa din 1999 arată că s-au deșteptat aici și niște români.

(articol publicat în Cațavencii nr. 22/459 din 3 iunie 2020)