De vorbă cu Aurelian Marin, prim-vicepreședinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism, unul dintre oamenii responsabili cu organizarea infotrip-ului Litoral 2024 (30 mai – 2 iunie) pentru 250 de agenți de turism din toată țara și jurnaliști din presa centrală și locală.
Vă rog să ne dați mai multe detalii despre acestă primă acțiune a ANAT-ului după alegerile recente.
În primul rînd, e cumva o reînnodare a tradiției de dinainte de pandemie. Avem un nou președinte, Alin Burcea – îl cunoaște, cred, toată lumea; el e promotorul ideii să reluăm aceste tipuri de acțiuni. Motivația e destul de simplă: în momentul de față, Litoralul e, în continuare, puțin cunoscut sau perceput ca atare, atît în masa largă de clienți, de turiști, dar și în rîndul agenților de turism. Agenții de turism, în mare parte, sînt foarte tineri, unii dintre ei poate nu au ajuns încă pe Litoral – scopul nostru este să arătăm adevărata față a Litoralului, cu bune și cu rele. În ultimii șapte-opt-zece ani, Litoralul s-a schimbat semnificativ și atunci încercăm să informăm oamenii, să vadă lucrurile așa cum sînt.
Referitor la cum arată Litoralul în 2024: am avut ocazia să vedem mai multe hoteluri, mai multe resort-uri, care arată foarte bine, categorisite cu patru, cinci stele, și aș spune că investitorii și-au făcut treaba. Sînt niște spații noi, moderne, cu servicii de calitate, comparabile cu ceea ce este obișnuit turistul român prin străinătate. Există, însă, această problemă: sînt mai degrabă niște insule care ar trebui cumva conectate, pentru că, în momentul în care am ieșit din limita proprietății respective, situația se schimbă. Cu siguranță, va fi pe agenda OMD-ului local, dar v-aș întreba cum poate ANAT să impulsioneze, să schimbe lucrurile din acest punct de vedere.
În general, ANAT are o viziune mai largă asupra lucrurilor. De ce? Pentru că este, cumva, primul punct de vînzare, înțelege foarte bine mentalitățile clienților, nevoile lor. Și atunci, cel mai bine poate ajuta cu o mai bună comunicare cu zona locală, cu hotelierii, cu OMD-ul, cu autoritățile locale. Încercăm să dăm o viziune de ansamblu a ceea ce ar trebui să fie pe Litoral. Cred că ăsta este primul lucru legat de colaborare și de comunicare foarte important. În egală măsură, astăzi, OMD-urile proaspăt create și hotelierii au cam același scop. OMD-urile sînt foarte motivate, pentru că tocmai ce s-au înființat, trebuie să treacă la treabă – bani sînt, trebuie să-și caleze activitățile pe o viziune pentru Litoral. Într-adevăr, astăzi, baza turistică este foarte bine pusă la punct: pe întregul Litoral, avem, în mare majoritate, hoteluri de trei și patru stele, fostele hoteluri de două stele devenind de trei sau chiar patru stele. Toate aceste lucruri s-au dus cumva după tendințe, pentru că clienții și-au schimbat comportamentul de cumpărare, ceea ce își doresc: cei ce mergeau la trei stele vor acum patru stele.
Din păcate, trebuie să revenim la probleme și să încercăm să le rezolvăm. Interesul tuturor este ca litoralul românesc să crească, să convingă turistul român să revină și – de ce nu? – să atragă cît mai mulți străini. Și atunci vă întreb despre o problemă majoră, cum ați vedea-o dumneavoastră rezolvată: proprietățile abandonate, ale celor care nu înțeleg că turismul e un business și că fiecare proprietate trebuie să arate într-un anumit fel într-o destinație.
În momentul de față, ar trebui să disjungem lucrurile: în stațiuni mai sînt foarte puține clădiri abandonate, din varii motive – vorbim de hoteluri, maximum, vreo zece, în absolut toate stațiunile. De ce? Pentru că, practic, toate celelalte și-au schimbat proprietarii – noii proprietari au investit și le-au reabilitat. Poate că problema e puțin mai acută, de exemplu, în Constanța, unde lucrurile stau puțin diferit, mai ales în zona veche a orașului. Cînd vorbim despre proprietăți părăsite, abandonate, putem vorbi și de terenuri pe care sînt, poate, bălării și de doi metri înălțime… Din punctul meu de vedere, pe de o parte, coercitiv, cu creșterea impozitelor. Coerciția este bună, dar ar avea nevoie, la pachet, în contrapartidă, și de unele soluții pentru proprietarii respectivi, adică să oferim un program din fonduri europene care să poată fi accesat și să poată fi puse în valoare aceste clădiri cu valoare istorică, pentru ca să-ți reabilitezi clădirea într-un anume fel, ca și obligație, nu pentru a răspunde la un Te rog frumos, dar oferindu-i omului niște alternative, pentru că nu toată lumea are bani…
Da, da, trebuie să existe soluții pentru fiecare caz în parte…
…astfel încît proprietarul să poată să ia o decizie: ori plătește niște impozite foarte mari, un an, doi, trei, după care devine deja o povară proprietatea respectivă, ori o vinde, și ajunge la altcineva care este interesat să participe la programul respectiv, în care să ai acces la niște bani, astfel încît costurile să nu fie foarte mari și să ai posibilitatea de a returna acești bani într-un interval de timp rezonabil. Cam așa văd lucrurile, dar cert este că pentru asta autoritățile locale trebuie să se impună cu aceste soluții. Din cîte știu, în zona Constanței, sistemul de supraimpozitare este legiferat de către Consiliul Local, dar n-aș ști să spun în ce măsură funcționează sau cum stau lucrurile.
La conferința de presă de ieri, s-a atins problema transferului turistului pe Litoral dinspre aeroport, în general, accesul turistului pe Litoral și este un aspect care s-a neglijat. Starea clădirilor și anexelor din stațiile CFR, pentru că o parte dintre turiști vin și cu trenul. Arată, dacă ar fi să folosesc un termen elegant, deplorabil…
Arată jalnic, te întorc în timp într-o lume care nu e România de azi.
…Cînd acea stație ar trebui să fie un hub turistic, omul să găsească acolo informații, bilingve (română/engleză, desigur, că ne gîndim să aducem și turiști străini), să închirieze o mașină, tot ce înseamnă normalitate. Cum vedeți dumneavoastră rezolvată această chestiune?
Păi, să le luăm pe rînd: în ceea ce privește aeroportul, din păcate, nu sînt cifre relevante pentru numărul de turiști, probabil, nefiind zboruri. Au fost perioade cînd au existat zboruri și lucrurile s-au rezolvat de la sine, în sensul în care o parte dintre hotelieri aveau shuttle-uri cu care își aduceau turiștii de la aeroport. Referitor la celălalt subiect, cu stațiile CFR, da, vin foarte mulți turiști cu trenul la mare. Cei care ar putea rezolva problema sînt OMD-urile, în care autoritățile locale sînt parte cu 50%, partea cealaltă cu 50%, fiind furnizorii de servicii: ei sînt primii care ar trebui să insiste pe lîngă Ministerul Transporturilor să facă ceva. Nici măcar nu cred că investițiile pe care ar trebui să le facă ministerul sînt atît de mari. astfel încît să fim și noi într-o situație de bun-simț. E și păcat, privații bagă bani cu sutele de milioane de euro și tu, Ministerul Transporturilor, poate unul dintre cele mai bogate din România, nu ești în stare să faci nimic. E vorba pur și simplu de o neglijență.
Ce proiecte v-ați mai propus la ANAT în perioada imediat următoare?
Sînt cîteva importante, și aici nu vorbim de Litoral, ci în general de industria noastră. Unul dintre ele e legat de garantarea pachetelor de servicii externe: este lege, dar nu e suficient de funcțională, atunci cînd se întîmplă un eveniment ieșit din comun și neprevăzut, în zona falimentelor. În momentul în care o companie mare ajunge într-o situație dificilă, e posibil să aibă sute sau mii de turiști români prin toate colțurile lumii și atunci se pune problema repatrierii lor și, apoi, de unde se plătesc acești bani. Nu poți să lași turistul într-o destinație, pentru că el și-a plătit o vacanță, are un buget limitat și se trezește, poate, în imposibilitatea de a se mai întoarce acasă. Un alt aspect este legat de companiile aviatice, care și ele, destul de multe, au avut fel de fel de probleme și, ce să vezi, agențiile au rămas cu banii dați, cu turiștii neîmbarcați cine știe pe unde și au fost obligate să le returneze banii turiștilor, deși banii erau deja la compania aviatică. Voucherele de vacanță sînt în permanentă atenție pentru noi: astăzi, nu mai sînt o cheltuială pentru stat, ci din contra.
A fost un mare succes introducerea lor, au ajutat foarte mult industria…
Fără vouchere, astăzi, n-am fi avut atîția turiști pentru destinații în România – nu vorbim doar de Litoral, pentru toate zonele –, în condițiile în care există alternativa ca o parte din acești oameni să plece în vacanță afară, ceea ce înseamnă un export masiv de bani în străinătate. După ce s-au introdus voucherele, chiar dacă s-a întîmplat treptat, la nivel de cîțiva ani, s-a constatat următorul lucru: numărul unităților fiscalizate a crescut exploziv – nu prea se mai discută astăzi în turismul românesc de lucru la negru și de încasări la negru. Poate că mai are unul un apartament, o căsuță, două camere de închiriat, sînt alte subiecte, dar pentru turismul organizat, clasificat, nu se mai discută de lucru la negru și ăsta e un mare plus. Dispariția voucherelor de vacanță va readuce cu siguranță turismul la negru. Și, doi, încasările de pe urma lor, datorită faptului că turistul își cheltuiește banii în România, au crescut exploziv și, în aceeași măsură, și taxele și impozitele, banii care ajung la stat, pentru că turiștii în destinații nu cheltuiesc numai acei 1.450 de lei sau, astăzi, 1.600 de lei. Da, folosesc acești bani ca să-și facă o vacanță mai bună, dar bugetul lor de concediu este mult mai mare și n-ar fi prea plăcut pentru noi să pierdem zeci-sute de mii de turiști, care să plece în străinătate și să cheltuiască acei bani în alte economii. O altă problemă mare pentru noi este faptul că toată industria are TVA 9% (a avut înainte 5%), iar agențiile de turism au TVA 19%. Este un lucru anormal, pe care nu reușim să-l rezolvăm cu Ministerul Turismului. Din punctul nostru de vedere are chiar caracter anticoncurențial, pentru că același produs ajunge pe piață de la hotel cu un TVA de 9% și de la agenție cu 19%.
Este practic, o discriminare fiscală aici…
Da, și face ca produsul de la agenție să fie automat mai scump doar din motive strict fiscale. În general nu prea am întîlnit astfel de distorsiuni pe piață: un produs are același TVA, indiferent cît ar fi el, pe toate canalele de distribuție.
În zilele următoare, la Poiana Brașov, ANAT va organiza un seminar internațional cu participarea colegilor dumneavoastră din străinătate. Ce ne puteți spune despre acest lucru?
Doar cîteva lucruri, pentru că nu am fost foarte aproape de subiect, dar, în mare, știu despre ce e vorba: în principal, este un eveniment foarte important, pentru că este reuniunea anuală a ECTAA (Asociația Europeană a Agențiilor de Turism și Touroperatorilor) și anul acesta se întîmplă în România, după o lungă perioadă de cînd n-a mai fost organizat aici. ECTAA este organismul european care reunește cumva toate ANAT-urile naționale, cum s-or numi ele în fiecare țară. E o conferință de amploare la care se reunesc toți președinții și secretarii generali ș.a.m.d. și unde se discută probleme ale industriei la nivel european. Pe de o parte, specific, pe diverse țări, în paralel, gîndindu-se cumva global. În felul acesta aflăm și ce se întîmplă în fiecare țară, și cum sînt văzute astăzi lucrurile de la Bruxelles, de exemplu, și de la București. De asemenea, sînt multe țări care au probleme specifice și atunci țările împărtășesc între ele fel de fel de experiențe. Mai mult decît atît, unele lucruri care cumva sînt similare în fiecare țară, de fapt, sînt tratate diferit de la țară la țară. Și atunci vorbim iarăși de împărtășire de experiențe, încercîndu-se ca și alte țări să preia niște modele de bună practică, inclusiv în domeniul garantării vacanțelor, care este un subiect destul de dificil – nu există variante perfecte, adică nici o țară nu a reușit să găsească modalitatea perfectă în care orice turist să fie acoperit 100%, dar, oricum, există țări cu modele mult mai bune decît ceea ce are România, astăzi.
Ca mesaj de final, ce le-ați spune colegilor din piață care încă nu sînt în această asociație a breslei?
ANAT este o instituție în România, este o asociație profesională de mare calibru, chiar dacă numărul de membri nu este atît de mare, dar activitatea ei este de o calitate ieșită din comun. Da, cumva mai puțin de 30% din totalul agențiilor de turism sînt membri ANAT și nu știu care sînt motivele pentru care ceilalți n-au intrat în organizație. Cert este că, astăzi, în România, și dacă ești, și dacă nu ești membru ANAT, te bucuri de avantaje relativ similare. De ce? Pentru că ANAT-ul, dacă-și propune să apere breasla și să elaboreze tot felul de documente, tot ceea ce se întîmplă bun, ulterior, se întîmplă pentru toată lumea. Dar chestia asta nu e legată numai de zona agențiilor de turism, pentru că, în general, în România nu e conștientizat încă destul de bine rolul celor care ne reprezintă și acest rol asociativ, care este, de fapt, foarte important. Trebuie să ai pe cineva care luptă pentru interesele tale.
Singur nu poți să faci nimic…
Repet, nu cred că e suficient conștientizat acest rol al asociațiilor și probabil că foarte mulți trec cumva cu nepăsare pe lîngă subiectul ăsta, chiar nu realizează că noi, fiecare în parte, nu avem nici o putere să schimbăm ceva. Dacă sîntem nemulțumiți de ceva și dacă chiar vrem să schimbăm ceva, felul în care este reglementată activitatea noastră, doar o asociație ne poate reprezenta.
(articol publicat în Cațavencii nr. 23/665 din 12 iunie 2024 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment