Primul hostel testat în pandemie, în vremurile astea complicate pentru turismul de tot felul, nu numai pentru cel de backpacker-i, l-am rezervat în ultimul moment, imediat după invitația primită acum vreo lună, la aniversarea primilor zece ani de Rockstadt. N-am stat prea mult pe gînduri și am acceptat-o, dar cum nu mai am 20 de ani, ca s-o ard în club pînă-n zori, la primul tren înapoi, și cum, de altfel, nici nu se mai putea (programul clubului se încheia la miezul nopții – așa era legea în octombrie), a trebuit să-mi caut o cazare de-o noapte în Brașov.
Locul: Și am găsit-o, pe una dintre străzile centrului istoric paralele cu pietonala care dă în Piața Sfatului, cum cobori treptele din aleea de sub Tîmpa, undeva în stînga. La Downtown Hostel, o casă săsească cu poartă cît fațada, după care, la capătul gangului, e o construcție nouă, terminată, probabil, înainte de pandemie, în care se vînd paturi ieftin…
Prețurile: …30 de lei/zi, tarif de criză, nu promoțional, ca altă dată.
Oamenii: Urma să-mi împart dormitorul împreună cu alți șapte indieni, lucrători de vreun an prin restaurantele Brașovului, aflam de la doamna care mi-a făcut check-in-ul, după ce mi-a luat temperatura, de la distanță, prin geamul deschis al corpului de clădire lipit de hostel (ea, înăuntru, eu, afară). Nu în cele cu specific indian, cum se subînțelegea cumva și-am și presupus, ci chiar nemțesc, mi-a corectat impresia unul dintre ei, singurul pe care l-am găsit în cameră. N-am stat să-i mai întîlnesc și pe ceilalți bucătari indo-germani: mă așteptau Dan și rockerii clubului care, după dispariția The Jack-ul bucureștean al anilor 2000, mi-a devenit ca o a doua casă. În care, din păcate, n-am cum să dorm cînd ajung prin Brașov.
Ambianța: Aș putea, deci, să povestesc mai multe despre atmosfera din Rockstadt (de data asta, o petrecere rezervată, ca-n vremuri de pandemie: ne-am reamintit faze din anii anteriori, la un pahar cu vin, împreună cu Dan și cîțiva apropiați de-ai săi) decît de cea din hostelul în care-am stat doar vreo cinci-șase ore, în poziția culcat-sforăind-(probabil)-de-la-băutură. Ce contează cel mai mult acum, e că, din ce-am văzut dimineață (mă rog, pe la 11, cînd m-am ridicat anevoie din pat: săr-mîna, pentru check-out-ul tîrziu! 12, față de 10 sau chiar 9, prin alte părți), Downtown Hostel este pregătit corespunzător pentru anihilarea virusului. Care, dac-o fi atacat cumva, a pierdut lupta pe frontul dezinfectantului din toaletă.
(articol publicat în Cațavencii nr. 46/483 din 18 noiembrie 2020)
Be the first to comment