Coborît din trenul de noapte Salonic-Atena, într-o dimineață superbă în care abia înflorise liliacul, dar puteai să culegi deja portocalele (da, parcurile gemeau de portocali pîrguiți – o portocală-suvenir mi-a parfumat ghiozdanul cîteva zile pînă s-o desfac și să constat că era amară ca un grapefruit), mulțumeam zeilor că au fost atît de îngăduitori cu turiștii: orașul mă întîmpina cu o vreme excelentă pentru un început de aprilie. Și cu o grecoaică bătrînă care cerșea, anacronic, drahme. Nu știu dacă era o tactică sofisticată de înduioșat trecătorul sau doar un simplu episod de Alzheimer.
La fel ca și Roma, colega de antichitate care a supraviețuit relativ nedistrusă de războaie sau incendii moderne, Atena este unul dintre puținele locuri din lume în care pot fi văzute (resturi de) edificii vechi de două milenii. Relativ nedistrusă, pentru că, unu, scheletele de templu și fragmentele de coloane împrăștiate peste tot dau mai degrabă senzația de construcții neterminate decît de ruine antice. Și, doi, pentru că paradisul zeilor și al arheologilor, locul cu o istorie de 5.000 de ani în care s-au inventat democrația, filozofia și exit-ul din UE, se prezintă vizitatorului care iese din gară în Anul Domnului 2017 și o ia la pas prin oraș ca o înșiruire de străzi cu clădiri gri de patru-șase etaje aproape identice, ale căror fațade au clar nevoie de-o vopsea (nu neapărat de cea a grapher-ilor care și-au manifestat talentul și inspirația de moment pe orice zid mai vizibil), cu un trafic haotic, infestat de roiuri de motociclete și scutere, și cu o mulțime de pierde-vară atîrnători la orice oră prin piețele mari, în special în Piața Omonia, cea în care se adună cam toate bulevardele centrului și cam toți dubioșii orașului.
Nu-ți trebuie mai mult de două zile de dat continuu din picioare ca să ajungi pe la toate punctele de interes turistic ale Atenei, care sînt grupate oarecum circular, într-o arie nu prea extinsă, ca exponatele unui muzeu în aer liber. Agora antică, Forumul Roman, Biblioteca lui Hadrian (astea sînt înșirate la poalele Acropolisului, în Monastiraki, zona plină de străduțe-bazar colorate de diversele fleacuri afișate la vînzare). Universitatea și Academia, clădirea Parlamentului din piața Syntagma, în fața căreia garda prezidențială, în uniformă ușor caraghioasă (bască roșie, rochie mini, colanți albi cu canaf negru sub genunchi, saboți stil Charlot), bate pas de defilare la monumentul soldatului necunoscut. National Garden, grădina botanică din spatele Parlamentului, care are palmieri, lac și mini-zoo, rezidența prezidențială și Zappeion-ul, un complex expozițional grandios, pe măsura imensului orgoliu atenian.
Peste drum, la Olympieion, templul lui Zeus Olimpianul, nu merită să plătești intrarea (6 euro): ori îl vezi de la 200 de metri, de lîngă gardul împrejmuitor, ori de la 20 de metri, de lîngă șnurul care-l înconjoară, e cam același lucru – ba, de la distanță, ai o imagine de ansamblu mult mai bună. La fel, la stadionul Jocurilor Olimpice vecin (5 euro). Ocolind maidanul pe care se află templul, un schelet de dinozaur uriaș căruia îi lipsesc multe oase-columne, dacă treci de arcul lui Hadrian și traversezi bulevardul, începi să urci deja spre Acropole. Însoțit de mulțimea gălăgioasă care a stat la lunga coadă la bilete (20 de metri, 10 euro), printre monumente, temple și sanctuare diverse (de remarcat teatrul lui Dionysos și, mai ales, cel al lui Herod Atticus, un amfiteatru mărginit de spectaculoase ziduri multietajate decupate cu ferestre înalte), pînă sus, pe platoul de pe vîrf, acolo unde Parthenon-ul e înconjurat de atîtea schele și macarale de parcă abia acum s-ar construi.
Dacă vrei să dai jos gyros-urile și souvlaki-urile îngurgitate pe la taverne, recomandarea medicului turist în Atena ar fi să urci și colina Lycabettus, pînă la cel mai înalt punct al orașului (altitudine 277 m, lîngă catargul cu steag din fața bisericuței Agios Georgios), ca să admiri tabloul Acropolis-ului cu marea pe fundal. De preferat, fără să trișezi luînd funicularul-lift (4 euro).
(articol publicat în Cațavencii nr. 17/300 din 3 mai 2017 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment