Nu, nu e vorba de ultima producție Pixar, ci de recent încheiata ediție a Salonului Auto de la Detroit (14-27 ianuarie). Corespondentul nostru la fața locului, George J.G., are mai multe amănunte.
Pe un frig de nu-ți venea să dai soacra afară, darămite o mașină de cîteva sute de mii de dolari, organizatorul NAIAS (North American International Auto Show) Detroit a decis să deschidă porțile complexului Cobo Center (un fel de Romexpo american), ca să-și bage tot producătorul de autoturisme progeniturile înăuntru, la lumina și căldura reflectoarelor. A mea a rămas afară (mașina, nu soacra): am parcat, fără stat la coadă, la zece minute de mers pe jos – 10 $, cash, bon fiscal; prețul și coada cresc exponențial pe măsură ce te apropii de Cobo. Înăuntru, aglomerație ca la bîlci, în zi de duminică.
Pentru prima dată la Salon, și tot pentru prima dată în downtown Detroit, aveam deja bilete luate online: 12 dolari de persoană, indiferent de vîrstă (copiii n-au avut reducere la intrarea în parcul de joacă al tăticilor). Plus, opțional, încă 3 verzișori, pentru ghid/revistă/program. Gratis, doar ce primeai la standuri: pliante, tricouri (dacă aveai noroc să fii prin zonă) și sacoșe cu “Buy American!”, așa, ca să-ți fie rușine dacă șofezi vreo japoneză sau vreo nemțoaică. Oricum, pentru cei care tot n-au înțeles mesajul, Car of the Year a fost declarată o localnică (made by GM în statul Michigan): Cadillac ATS.
Audi S6, BMW i8, Lexus IS, Maserati Quattroporte, Jeep Compass. În cursa dementă de admirat cît mai multe mașini, din loc în loc, erau pit stop-uri pentru șoferi: apă (2 $), la automate, migdale caramelizate (6 $), la vînzătoarele ambulante. Pentru pipăit, mirosit și tăvălit pe banchetele exponatelor, se stătea bară la bară, nas în ceafă, cam cît la un ambuteiaj în trafic. Din păcate, cînd am fost eu, fetele de pe capotă, incluse de obicei în oferta vizuală, lipseau: or fi fost chemate în fabrică, pentru tuning.
Timp de vreo trei ore, camera foto a rămas cu obiectivul holbat și cu diafragma căscată. Mașini electrice, fără volan, cu camere video în loc de oglinzi retrovizoare, cu scaune în portbagaj pentru copii pisălogi (“Are we there yet?”), secțiuni în motoare și caroserii, simulatoare auto de ultimă generație, spălători de parbrize profesioniști, reclame spectaculoase pe ecrane cît Casa Scînteii: de la primul Ford (1903) la concept cars, de la mașini mici, de parcat în balcon, la iahturi pe roți, Salonul le-a avut pe toate.
GEORGE JIGLĂU-GHERGHE
(articol publicat în Cațavencii nr. 4/82 din 30 ianuarie 2013 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment