Obîrșia Lotrului e o intersecție de drumuri montane (DN 67C Sebeș-Novaci, DN 7A Petroșani-Brezoi) din județul Vîlcea în jurul căreia s-au oploșit niște pensiuni, un hotelaș, un han, cîteva cabane și un camping cu căsuțe vechi din lemn, ceea ce face din răscrucea asta de șosele și trasee marcate cu triunghiuri și benzi colorate spre Munții Lotrului, Parîng, Șureanu următorul nivel al locului de popas: un fel de stațiune neoficială de cazare a tuturor amatorilor de ieșiri în natură care, staționați pentru o pauză de cafea și de dezmorțire a oaselor înțepenite, s-au hotărît brusc că vor să doarmă lîngă pădure, pe marginea Lotrului. Care, în punctul ăsta, își schimbă drastic cursul, de la nord către est: după ce vine la vale paralel cu Transalpina, continuă pe lîngă DN 7A spre lacul și barajul de la Vidra.
Judecînd după numărul mașinilor care trec și opresc pe-aici, zona încă sălbatică, liniștită (dacă ne facem că nu vedem/auzim activitatea aproape non-stop a balastierei și a exploatărilor forestiere din vecinătate) și fără marketingul agresiv al altor picioare de plai mioritice din Carpați a Obîrșiei Lotrului pare a avea un potențial turistic în creștere, mai ales după ce românul obișnuit cu concediile all-inclusive prin Turcia, Dubai, Caraibe sau alte insule exotice a fost deturnat de pandemie ori spre Mamaia și Sinaia, ori spre locurile necunoscute hip și cool de petrecut vacanța ale patriei.
Ajuns, tocmai coborît din Parîng, în downtown, centrul marcat de stîlpul cu indicatoare (Rînca 29 km, Novaci 48 km, Petroșani 29 km, Voineasa 41 km) și parcarea de rulote în care s-au deschis profitabile tarabe cu sucuri, chips-uri, înghețată, kürtös, o să vrei neapărat ciorba de burtă și berea de încheiere a turei imaginate încă de la urcare, pe care le găsești cel mai repede la terasa Cabanei Obîrșia Lotrului, dincolo de intersecție, în dreapta, pe sensul de plecare spre Brezoi – Rîmnicu Vîlcea – București. După ce-ai rezolvat chestiunea asta deosebit de stringentă, în funcție de cîte zile libere ți-au mai rămas disponibile din concediul de muncă la distanță, poate o să-ți dorești să mai rămîi în natură măcar încă o noapte înainte de întoarcerea la betoanele, claxoanele, gazele de eșapament și aglomerația de acasă.
Dacă ți-e lene să pui cortul, poți alege una din cele vreo 40 de garsoniere aliniate între brazi, în poienița campingului din spatele stației meteo. O căsuță confort 5 (de la cele cinci cuie în care-ai agățat la uscat polarele încă jilave după întîlnirea cu ultima ploaie), cu dotări minime spre cvasi-inexistente: două paturi, pereți din lemn și acoperiș din șindrilă cam putrezit, dar încă etanș. Arhisuficient, după recenta campare de avarie pe strat de grindină de lîngă înnoroiatul refugiu cu plafon spart Cîrja. Și chiar foarte recomandabil, pentru că nu cred că vrei să-ți montezi, să zicem, celebrul cort Kelty Gunnison 3 ca al nu mai puțin faimosului Mihai Buzea (îl știți pe Buzea, toată lumea îl știe pe Buzea), lîngă adăposturile de nailon ale camper-ilor minoritari ai locului. Întreprinzătorii de ocazie, care, în perioada asta, domiciliază fără viză de flotant în jurul intersecției de la Obîrșia Lotrului, mutați temporar din localitățile limitrofe în tabăra de cules și vîndut ciuperci pe marginea drumului.
(articol publicat în Cațavencii nr. 37/474 din 16 septembrie 2020 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment