Balneo-vecchio: Băile Herculane

Băile Herculane, jud. Caraș-Severin. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism
Băile Herculane, jud. Caraș-Severin. FOTO: Grig Bute, Ora de Turism

Acum două săptămîni, am fost invitat la Băile Herculane, la ediția a VIII-a a conferinței naționale „Întoarcerea la apă”, organizată la Hotel Afrodita de asociația Pro Turism Herculane. Au fost două zile în care cei 50-60 de agenți de turism și jurnaliști participanți au putut beneficia, printre altele, de un tur al stațiunii (ghid Florin Arjocu) și de o drumeție (ghid George Vasiliu) la Grota cu Aburi, o peșteră mofetă naturală, pe traseul foișoarelor colorate unite de poteca pe care Sissi, celebra împărăteasă, își făcea, acum 120-130 de ani, dimineața, plimbarea de frumusețe.

De proprietățile curative ale izvoarelor cu apă minerală termală (temperatură între 38,5° C și 62° C) din defileul creat de Cerna între versanții Munților Cernei și ai Mehedinților și-au dat prima dată seama romanii. Poate că dacii s-au îmbăiat pe-aici înaintea lor, dar mai mult de legenda că sînt tăticii tuturor n-au știut să lase posterității. Așadar, soldații castrului de la Mehadia au fost primii care au constatat că armăsarii lor, spălați în apa locului, se vindecau de rănile căpătate în luptă și uite-așa au apărut termele botezate Ad Aquas Herculi Sacras ad Mediam, atestate istoric la anul 153 și abandonate ulterior la retragerea aureliană. Băile aveau să trăiască o a doua viață mult mai tîrziu, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, atunci cînd, peste ruinele romane, un guvernator al Imperiului Austriac punea bazele stațiunii moderne, devenită oficial, din 1817, Herkulesbad, „cea mai frumoasă stațiune europeană”, conform aprecierii împăratului Franz Jozsef. A treia versiune, Băile Herculane, s-a reîncarnat pe vremea comuniștilor, atunci cînd s-au construit hotelurile turismului de masă pentru tratamentul sindicaliștilor și pensionarilor betegi. După Revoluție, ar fi urmat o a patra viață turistică, care trebuia să înceapă prin 2000, cînd ministrul Agathon a privatizat societatea administratoare a întregului patrimoniu al stațiunii. Au urmat 15 ani de nepăsare și paragină.

În prezent, Herculane e la recuperare; după un lung șir de procese, o parte dintre hoteluri au fost preluate de diverși proprietari și cîteva sînt în diverse stadii de renovare. Statuia lui Hercule asistă neputincioasă, însă, la o situație generală care se perpetuează de prea multă vreme. Majoritatea clădirilor sînt aproape de ruină și așteaptă urgent restaurarea, podurile peste Cerna au terasamentele surpate, trotuarelor sparte le-au crescut borduri duble. Cel mai rău arată Băile Imperiale austriece, a căror stare avansată de degradare e fardată cu un rînd de termopane. Să vezi în halul ăsta o clădire de o asemenea valoare istorică, cu potențial de înscriere pe lista monumentelor UNESCO, e mai mult decît deprimant.

Doar băile romane de la demisolul hotelului Roman (apropo, înțepenit în timp comunist) mai sînt funcționale și singura zonă cît de cît mai îngrijită e cea centrală, a părculețului cu pavilion din fața Cazinoului. Aici se află o comoară ascunsă, însă: cînd recentele săpături ale lucrărilor pentru înlocuirea țevilor de canalizare au descoperit un amfiteatru roman și cîteva obiecte de o deosebită valoare arheologică (cazate la un muzeu din Caransebeș – de ce nu chiar aici?), autoritățile au luat decizia de a îngropa situl la loc, sub asfalt și dale de ciment. N-au fost bani nici măcar pentru un planșeu din sticlă, ca prin alte părți.

Atîta lipsă de viziune te lasă fără cuvinte. Viziune, hmm, vorbă mare: un minimum bun-simț gospodăresc era suficient. Cu moștenirea sa naturală (pe lîngă izvoare, există grote, peșteri, cascade; pe creste, crește o specie rară de pin negru de Banat), vestigiile romane și arhitectonica austriacă, Herculane poate deveni cea mai vizitată stațiune balneo-climaterică din partea asta de Europă. Primul pas ar fi ca administrația locală și investitorii în turism să se așeze la aceeași masă – că se va chema OMD (Organizație de Management al Destinației) sau altfel e neimportant. Asta-i calea de urmat: nimeni nu poate face singur totul. Și nici nu e bine să facă.

Din păcate, pînă cînd turiștii austrieci ai croazierelor pe Dunăre vor coborî de pe vas la Orșova și vor urca în autocare ca să viziteze locurile unde se îmbăia împăratul lor acum 150 de ani, va mai curge foarte multă apă termală pe Cerna.

(articol publicat în Cațavencii nr. 14/349 din 11 aprilie 2018 și pe catavencii.ro)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.