Data trecută ne-am plimbat prin Bristol ascultînd în căști Massive Attack și Portishead, localnicii care au descris sonor foarte bine vibe-ul orașului. Data asta, trecem de la exterior la interior.
Pentru că ne-am hotărît să intrăm și prin muzee. Cel care combină perfect exterioarele cu interioarele este SS Great Britain, primul transoceanic construit de părintele spiritual al inginerilor britanici, Brunel. Particula de noblețe care pare că-i precedă numele, SS, vine – nu vă gîndiți la prostii – de la Steam Ship, Great Britain fiind, la inaugurarea din 1843, cel mai mare vas cu aburi din lume, ceainicul ăsta imens putînd transporta peste Atlantic, în doar două săptămîni, pe lîngă echipaj, nu mai puțin de 730 de pasageri. Biletul costă azi 11,95 lire și îmbarcarea se face chiar din docul uscat de la marginea Floating Harbour unde, acum 175 de ani, se spărgea de bord șampania primului voiaj. De la carena din oțel și elicea revoluționară inventate de Brunel de sub nivelul mării pînă la cîrma, frînghiile și butoaiele punții, de la sala motoarelor și magaziile de cărbune din cală la cabinele strîmte și salonul-restaurant clasa întîi în care pasagerii-manechine sînt surprinși în diferite momente și situații, totul este vizitabil, dioramele combinate cu sunete și chiar mirosuri originale reconstituind în detaliu o autentică atmosferă de călătorie. Pe ocean, și în timp, spre epoca victoriană. Există chiar recuzită disponibilă pentru a fi îmbrăcată, dacă chiar nu poți fără un selfie în uniformă de matelot.
At-Bristol, cu intrarea din piața centrală Millennium Square (11,90 lire), e un muzeu al științelor interactiv, dedicat în special copiilor liberi să experimenteze pe la platformele complet accesibile diverse principii tehnice (văzînd deschiderea asta către vizitator, nu știu de ce mi-am amintit scorțoasa interdicție „Nu atingeți exponatele!” din muzeele românești). În secțiunea de planetarium, We The Curious, o să fii elev la ora de astronomie a unui telescop 3D care proiectează pe cupola-ecran stelele legendelor mitologiei grecești. Perseu, Andromeda, Pegas sau Minotaurul fac parte din distribuția poveștilor galactice spuse copiilor de toate vîrstele din sală.
La ieșire, alături, în Aquarium (13,50 lire), cazi brusc de pe cer în apă, într-o incursiune prin tuburile-culoar transparente ale bazinelor universului acvatic populat de Pegași de mare și Pești de toate zodiile, formele și culorile. Indicat e să te nimerești la ora cînd se hrănesc rechinii (4 p.m.), pentru că, odată cu masa lor, domnișoara îngrijitoare servește și o lecție de diminuat proasta reputație de ucigași pe care protejații ei o au în ochii spectatorilor.
Pînă acum ai petrecut într-un mod distractiv cîteva ore supereducative și ai cheltuit peste 10% din salariul minim brut. Românesc. Există însă și muzee gratuite, la fel de interesante: pe lîngă M-Shed, deja menționat data trecută, galeria de arte moderne Arnolfini, Bristol Museum and Art Gallery, The Georgian House Museum, ca să enumăr doar cîteva. Pentru alte locuri vizitabile gratis, caută-le pe hartă pe cele botezate după John Cabot, exploratorul care a redescoperit, în 1497, la niște sute de ani după vikingi, Newfoundland, actualmente teritoriu canadian. Evită mall-ul de dimensiunea unui minicartier Cabot Circus (mai ales dacă ești cu partenera: o fi intrarea gratis, dar ieșirea se poate lăsa cu niște găuri consistente pe card) și îndreaptă-te spre colina-parc Brandon Hill, ca să urci scara în spirală din Cabot Tower, turnul mai tînăr cu vreo 400 de ani decît titularul său, care domină orașul. Pentru o experiență completă de vizionare, ai nevoie de două lucruri: unul să fie prezent (binoclu), celălalt să lipsească (ceața).
La finalul city broke-ului, în dimineața plecării, considerînd că te-ai mișcat destul prin Bristol, o să vrei, poate, ca și mine, ca, în timpul rămas pînă la transferul spre aeroport, și Bristolul să se miște pe lîngă tine. Și pe lîngă scaunul de la etajul decapotat al autobuzului turistic.
În care am urcat din stația-capăt aflată în spatele clădirii Oficiului de turism (15 lire, bilet valabil două zile consecutive). Gazdele noastre, doamna ghid Susan (care a vorbit încontinuu tot drumul) și șoferul Mike, ne-au plimbat prin tot orașul, traseul circular al autobuzelor roșii acoperind cam toate locurile pe care le văzusem de pe picioare sau din barcă, plus altele cel puțin la fel de reprezentative pentru Bristol: clădirea studiourilor în care s-au născut Wallace, Gromit și Shaun the Sheep, Clifton Bridge, podul suspendat la 75 de metri deasupra canionului rîului Avon (imaginați-vă o punte între crestele Cheilor Bicazului care poate fi traversată, ca pieton, gratuit; de aici s-au aruncat, în 1979, în premieră mondială, niște studenți neozeelandezi, într-un bungee-jumping ilegal), Grădina Zoologică, casă a unei familii de gorile iubite de tot orașul, Clifton, zona rezidențială cu arhitectură georgiană a lorzilor și a snobilimii locale. Mulțumind lui Susan pentru informații și lui Mike pentru cursă, am coborît la stația Horsefair, în ultimul moment, fix la timp ca să prind shuttle-ul spre aeroport și avionul de București.
P.S. Alte mulțumiri, pentru sprijinul acordat realizării acestui material, merg acum și spre John de la Visit Bristol (www.visitbristol.co.uk), cel care mi-a semnat un media pass valabil pe toată durata city broke-ului: Thanks, mate!
(articol publicat în Cațavencii nr. 3/338 din 24 ianuarie 2018 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment