Evenimentele turistice prezentate în această pagină s-au întîmplat, evident, înaintea declanșării pandemiei de COVID-19. Pînă cînd vom scăpa de nenorocirea asta pe care o trăim cu toții, nu ne rămîne decît să trecem în revistă călătoriile trecute, anticipîndu-le cu speranță pe cele viitoare.
Orice turist pe litoralul tunisian care s-a plictisit de plajă și mare are alternativa plecării într-o excursie opțională de două zile în deșert organizată de una dintre agențiile de turism locale. Programul e cam același pentru toată lumea: autocarul te ia dimineață din fața hotelului la care ești cazat, în Sousse, El Kantaoui, Hammamet, Mahdia sau Monastir, și te aduce înapoi a doua zi pe seară, după un circuit relativ standard pe traseul Matmata-Douz-Tozeur-Kairouan.
Prima oprire se face destul de repede, la cam o oră de la plecarea din Sousse, în El Jem, fostul Thysdrus antic, la cel mai bine conservat amfiteatru roman din afara Europei, în care, la inaugurarea din 238, se îngrămădeau vreo 35.000 de spectatori. 148 pe 122 de metri și trei niveluri foarte înalte are bolul ăsta gigantic galben-cărămiziu spart pe o parte, la tribuna a doua, care a fost construit integral din blocurile de piatră aduse de la vreo 30-40 de kilometri distanță. Dacă pare cunoscut de undeva, înseamnă că-l confunzi cu Colosseumul. Sau ai revăzut de curînd Gladiator, care a filmat niște scene pe-aici. Și printre arcadele de la etaj, unde se disting destul de clar explicațiile ghidului de la parter (amfiteatrul are o acustică excelentă: dacă cineva vorbește pe ton normal jos, la nivelul solului, este auzit și de pe ultimele rînduri de sus), și prin partea subterană, vizitabilă, a centrului arenei, culisele în care făceau repetiții actorii spectacolelor: gladiatorii, animalele sălbatice și criminalii aruncați în fața lor. Scenariul sîngeroaselor tragedii antice încheiate cu moartea reală, nu jucată, a unor personaje era același ca și la Roma, luptele simbolizînd persoane și evenimente din istoria imperiului. Pentru romanul de rînd analfabet, care știa să citească doar în statui, uciderea în arenă a ursului, simbolul Daciei, însemna retrăirea victoriei asupra barbarilor din est, unul dintre momentele glorioase ale Romei. Un patrician cu ambiții de cîștigare a alegerilor avea, deci, o soluție simplă: trei zile de spectacol, de pîine și circ, oferite mulțimii și ajungea garantat senator. Simplu și eficient, rețeta funcționează și azi.
De la El Jem, autocarul își continuă drumul spre sud-vest traversînd vaste terenuri aride cu vegetație pitică în care, pînă în zare, singurele obstacole pentru ochiul pasagerului sînt doar micile oaze de palmieri de curmale, gardurile de cactuși de pe marginea drumului și livezile de măslini. Măslinul, un arbore nepretențios, care crește și în condiții vitrege, este foarte important aici, uleiul de măsline avînd din cele mai vechi timpuri diverse utilizări, pe lîngă cea alimentară – combustibil pentru iluminat, de exemplu, ca un soi de petrol antic. Poate părea ușor să fii un astfel de fermier (la momentul recoltei, ai scuturat copăcelul, ai strîns măslinele și aia e), dar mai gîndește-te înainte să renunți la job-ul actual: plantațiile de măslini au nevoie de întreținere. Zece ani, pînă la rod, se taie crengi, se ară pămîntul din jur și se îndiguiesc parcelele, pentru ca la eventuala multașteptată ploaie, apa să rămînă în zona arborilor, nu să inunde și să băltească porțiunile mai joase. Îhî, o să culegi în continuare măsline de pe raftul supermarket-ului.
Următoarea oprire scurtă e la punctul de belvedere de pe o colină stîncoasă, pentru o poză de pe Marte: asta-i senzația privind jur-împrejur solul accidentat cu reflexe roșiatice. De fapt, ești la intrarea în Matmata, localitatea berberă a locuințelor troglodite, niște adăposturi săpate la mulți metri sub pămînt, apartamente subterane ferite de dogoarea soarelui. O astfel de casă rupestră tradițională este vizitabilă, trecînd printr-un tunel spre curtea intrărilor ca de peșteră ale încăperilor de muzeu etnografic locuit, ca la bunica din Tunisia acasă, unde ești întîmpinat cu turtă înmuiată în miere și ulei de măsline, varianta locală de pîine și sare. Altă surpriză pentru cinefili: casa lui Luke Skywalker de pe planeta Tatooine e aici.
(va urma)
(articol publicat în Cațavencii nr. 13/450 din 1 aprilie 2020 și pe catavencii.ro)
Be the first to comment